O nouă etapă

În urmă cu 2 săptămâni a avut loc prima schimbare democratică a unui guvern în timpul mandatului parlamentar. Pentru prima data o moțiune de cenzură a dus la căderea guvernului în funcție și venirea la guvernare a opoziției.

Într-un timp scurt s-a definitivat programul de guvernare al USL pentru următoarele 6 luni, (când vor avea loc alegerile generale), bazat pe programele lansate în ultimul an de USL pe diverse domenii. Timpul scurt și presiunile atât interne cât și externe determină însă o prioritizare a acestor programe în unele cazuri și o temporizare în altele, astfel încât la final de mandat să putem spune că cele mai importante lucruri pe care ni le-am propus au fost înfăptuite, aceasta fiind formula prin care au fost selectate elementele programului de guvernare din suma programelor USL. Le voi enumera doar pe cele din domeniul social: restituirea CASS-ului potrivit deciziilor Curții Constituționale, revenirea salariilor bugetarior la nivelul din 2010, CAS redus pentru angajator pentru stimularea locurilor de muncă, creșterea salariului minim la 850 lei și promovarea reală a dialogului social.

După 3 ani și jumătate în care întreaga legislație a muncii și asistenței sociale a fost bulversată, cu schimbări atât legislative cât și instituționale în tot spectrul de resort al Ministerului Muncii, 6 luni sunt insuficiente pentru o reformă structurală, dar pot fi suficiente pentru a îndrepta disfuncționalitățile majore.

Cred cu întreaga convingere că rezultatele nu pot fi obținute decât în echipă, iar faptul că astăzi colegii mei din Partidul Național Liberal mi-au acordat încrederea lor pentru a prelua pentru a doua oara funcția de secretar de stat în Ministerul Muncii, mă onorează și mă obligă în egală măsură.

Sunt astăzi în a 3-a etapă a carierei mele profesionale în acest minister, în care mi-am început activitatea lucrând la cea mai importantă lege a domeniului social: codul muncii. În 2003 s-a făcut prima reformă a legislației muncii, schimbând un cod al muncii din anii ’70 cu unul adaptat economiei de piață. Ca reprezentant al ministerului în rețeaua juriștilor Biroului Internațional al Muncii am avut ocazia să analizez legislația în acest domeniu a altor state dar și să colaborez cu personalități ale acestui domeniu, probabil cei mai importanți specialiști în domeniul social atât practicieni cât și din mediul universitar. Am făcut parte dintr-o generație care însă a învățat mai multe din mers, fiind primii care ne confruntam cu noile realități ale transpunerii aquis-ului comunitar sau ale lucrului sub presiunea sindicală, lecții despre care nicio carte de drept social (dreptul muncii si dreptul securtitatii sociale) nu te învață.

În 2007 m-am reîntors în minister având o sarcină complexă: reforma în domeniul sănătății și securității în muncă, punerea în aplicare a pilonului II de pensii dar și primele provocări ale prezenței României pe piața unică, de această dată ca stat membru, în condiții de restricție pe cele mai importante piețe ale muncii din UE pentru lucrătorii români. Am fost onorată să primesc felicitările personale ale dlui Xavier Bertrand, ministrul muncii francez, în timpul președenției UE a Franței, pentru activitatea desfășurată.

Astăzi, revin într-o echipă condusă de ministrul muncii care se bucură de cea mai mare popularitate din guvernările ultimilor 20 de ani, d-na Mariana Câmpeanu. Mă bucur să regăsesc vechi colaboratori, profesioniști cu mulți ani de vechime în Ministerul Muncii, cu care am lucrat mult peste prevederile legislației timpului de lucru. Din păcate însă, sunt foarte puțini cei care au rezistat 3 ani de presiuni politice, iar una din prioritățile întregii administrații publice este reprofesionalizarea și redimensionarea, deoarece sunt domenii întregi în colaps din cauza subdimensionării personalului.

Așteptările sunt mari de la fiecare din noi și sper că la sfârșitul acestui scurt mandat ca îndeplinirea programului de guvernare asumat va determina începutul îmbunătățirii situației mediului de afaceri, pentru a deveni promotor de locuri de muncă și creștere durabilă.

Pensionarii între Curtea Constituțională și ministerul muncii

      De o săptămână televiziunile au o știre constantă: mii de pensionari se calcă în picioare pentru a depune contestații în instanță împotriva casei teritoriale de pensii, care le-a reținut contribuția la sănătate în afara cadrului legal. Decizia Curții Constituționale 223-224/2012 a hotărât că prevederile alin. (2) al art. 259 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

      Această interpretare nu surprinde atât timp cât toate elementele legislative erau foarte clare și anume art.257 alin.(2) din Legea 95/2006 privind reforma în sănătate “pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. Iniţial, art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 prevedea că, pentru pensionari, “contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”, stabilind clar modalitatea de calcul. După adoptarea OUG nr.107/2010, art.259 alin.( 2) a fost modificat astfel: “contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5 la sută aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

          Cu toate că există o decizie a Curții Constituționale în acest sens, atitudinea ministerului muncii și a casei de pensii arată încă o dată dispreț față de cei pe care ar trebui să-i protejeze: preşedinta Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) d-na Doina Pârcălabu a spus că „pensionarii care doresc să îşi recupereze sumele reţinute pentru sistemul de asigurări de sănătate pot merge pe două căi, adresându-se caselor de pensii şi instanţei”. Ministrul muncii, d-na Claudia Boghicevici a afirmat că „decizia Curţii Constituţionale precizează clar că aceste drepturi sunt calculate şi se aplică pentru viitor și că în acest moment nu există niciun temei legal pentru a restitui sumele încasate până acum, de la 1 ianuarie 2011 și până în prezent, iar pentru luna mai procentul de 5,5% pentru asigurările sociale de sănătate li se va reţine în continuare pentru că pentru această lună rămâne în vigoare Codul fiscal”.

        Ca urmare a acestei decizii a Curții Constituționale 2.181.000 de persoane au dreptul la restituirea sumelor reținute illegal. Asta înseamnă că peste 650 milioane de lei nu vor mai ajunge la bugetul de sănătate, bani care au fost prevăzuți la dimensionarea acestuia. O pierdere de care însă, nu pot fi făcuți responsabili pensionarii. Cheltuiala totală a bugetului pentru restituirea acestor sume va depăși însă 1 miliard de lei, ca urmare a cheltuielilor de judecată și a penalităților.

        Guvernul Ungureanu a ales varianta cea mai proastă, prin refuzul restituirii acestor sume, pe care oricum le va pierde în instanță, așa cum s-a întâmplat și în cazul cadrelor didactice, a cadrelor militare, a funcționarilor publici concediați ilegal și a pensionarilor din justiție. Pentru pensionari însă, este o pierdere de timp și de bani în instanță, care se va reflecta în costul final al despăgubirilor. Iar în felul acesta pierd și victimele colaterale – justițiabili pentru care termenele de judecată se vor decala și personalul din instanțele judecătorești care va avea cu până la 2 milioane de dosare noi, dintr-o singură decizie a ministerului muncii.

fotografia© www.Rtvnet.com

Ministerul Muncii, repetent pe banii noștrii

Ca urmare a publicării Raportului Curții de Conturi pe anul 2010, observăm o dată în plus incapacitatea gestionării de către conducerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a bugetelor pe care potrivit legii ar trebui sa le gestioneze.

Pierderile bugetului de asigurări sociale de stat, ca urmare a nerespectării reglementărilor în vigoare au dus la neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Având în vedere structura deficitului de 25,7% a bugetului de pensii pe anul 2010 și necesitatea acoperirii din bugetul de stat a 10.954.712,6 mii lei, incapacitatea colectării tuturor veniturilor și plata nelegală a unor sume din acest buget fac ca întreaga structură bugetară să fie afectată. Din aceasta suma, valoarea erorilor CNPAS  reprezintă 412.930 mii lei, pentru care nu raspunde nimeni…

Cele mai importante aspecte privesc:

- plata nelegală a 4.220 mii lei către 9720 de pensionari care realizau și venituri din activități salariate, contrar prevederilor legale, a 163 mii lei către 12 persoane decedate și plăți fără respectarea modului de calcul, aducând prejudicii bugetului de pensii (118 mii lei), plăți duble către însoțitori ai persoanelor cu handicap care încasau și din bugetul de pensii și din bugetele locale (196 mii lei);

- gestionarea deficitară a contribuabililor: neînregistrarea nominală a contribuabililor înregistrați în contul de creanțe (3.170 mii lei), neconcordanțe între contribuția înregistrată la casele de pensii cu cele de la administrațiile financiare (27.409 mii lei);

- incapacitatea de a recupera debitele aflate în procedură silită (sub 8,5%);

- incapacitatea de a pune în aplicare prevederile legale privind includerea în sistemul public de pensii a persoanelor care realizează venituri, altele decât salariul și venituri asimilate salariului (unic administrator, PFA), prin aceasta pierzându-se venituri ale bugetului de asigurări sociale dar și reducerea veniturilor de bătrânețe a 97.881 de persoane prin necontribuire;

- lipsa de respect în administrarea banilor publici: neurmărirea recuperării încasării contravalorii prestațiilor de servicii oferite (3.790 mii lei), neurmărirea realizării obiectivelor de investiții aprobate prin bugetul asigurărilor sociale (5.453 mii lei), neîncasarea la timp a sumelor recuperate pentru traduceri de la Comisia Europeană (129 mii lei);

         Deficitul bugetului de asigurări de șomaj reprezintă 2.501.648 mii le, în condițiile în care plățile efectuate din acesta reprezintă doar 35% din veniturile încasate. Este important de văzut cum se scurg banii din acest buget, având în vedere că valoarea totală a abaterilor este de 167.505 lei, ceea ce a determinat neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de șomaj pentru anul 2010.

-         Incapacitatea de a fundamenta bugetul: cheltuielile cuprinse în bugetul asigurărilor de șomaj, astfel în loc de cota de 6,5% reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate s-a prevăzut 5,5%, ceea ce a reprezentat din start o diminuare de 16.592 mii lei; supraevaluarea veniturilor cu 18.809 mii lei și a cheltuielilor cu 1.214 mii lei.

-         Utilizarea surselor bugetare pentru beneficii în favoarea conducerii ANOFM și familiilor acestora, prin triplarea cheltuielilor admise pentru locuință de serviciu (100 mii în loc de 33 mii lei) și plata salariului timp de aproape 6 luni fără temei legal a 108 conducători ai agențiilor județene a 391 mii lei (între 28.02-19.07.2010);

-         Incapacitatea managerială a generat disfuncționalități majore ce s-au materializat în modul în care a fost întocmit și realizat planul de control măsuri active pe anul 2010, în colectarea de doar 19,39% a creanțelor reprezentând rambursarea împrumuturilor acordate întreprinderilor mici și mijlocii, neaplicarea măsurilor de executare silită (489 mii lei) precum și neurmărirea creanțelor reprezentând plăți compensatorii pentru disponibilizații din industria de apărare (169 mii lei) și a neurmăririi menținerii raporturilor de muncă cu salariații pentru care locurile de muncă au fost subvenționate (118 mii lei);

Aceeași lipsa de interes pentru banii publici s-a manifestat și la nivelul execuției bugetare proprii a  Ministerului Muncii, unde s-au găsit abateri de 176.438 mii lei, motiv pentru care nu s-a emis nici pentru acesta certificat de conformitate pentru contul de execuție al MMFPS, pentru 2010.

Lipsa de transparenta, incapacitatea manageriala, pasivitatea in a derula actiuni recuperatorii a unor persoane numite sa conduca destinele uneia din cele mai importante institutii publice si celei mai importante autoritati in domeniul social, Ministerul Muncii,  fac ca noi toti, in calitate de contibuabili sa platim greselile lor.

Comunicat de presă – Dezbaterea Publică “România-Serbia.Românii din Valea Timocului”

Sâmbătă, 31.03.2012, TNL Sector 5 a organizat la Palatul Parlamentului dezbaterea “România-Serbia. Românii din Valea Timocului”,  adresată în special tinerilor dornici să afle atât problemele cu care se confruntă comunitatea românească din această regiune cât şi abordările pe care România trebuie să le aibă pe viitor în raport cu Serbia pentru rezolvarea acestor probleme.

Dezbaterea a fost moderată de către d-na Denisa Pătrașcu care a realizat și o prezentare a evoluției istorice, demografice a comunitații românești din Valea Timocului dar și aspectele care au stat la crearea artificială a „limbii vlahe”.

Au participat ca invitaţi d-nii. senatori PNL Raymond Luca și Romeo-Florin Nicoară și dl. deputat PNL Daniel-Stamate Budurescu, membrii ai comisiilor de politică externă din Parlamentul României și care au prezentat perspectiva relațiilor bilaterale cu Serbia, diferențierea artificială dintre vlahi și români, importanța monitorizării constante a evoluției situației din Timoc, inclusiv prin internaționalizarea problemelor cu care se confruntă românii timoceni, precum și viziunea PNL în relația cu românii din comunitățile istorice românești de lângă graniță.

Invitatul special, dl. Aleksandar Najdanovic, președintele Asociației Studenților Timoceni din Craiova, a prezentat tinerilor participanți realitățile timocene pornind de la lipsa educației în limba maternă, motiv pentru care majoritatea populației nu știe să scrie și să citească în limba română, deoarece limba română s-a păstrat în comunitatea timocenilor din 1833 până în prezent exclusiv pe cale orală, inexistența unei prese în limba română, limitările de resurse umane și financiare ale ONG-urilor românești pentru a obține fonduri de preaderare în vederea sprijinirii minorității românești, precum și problemele în ceea ce privește selecția studenților care beneficiază de burse ale statului român, burse care ajung în unele cazuri la tineri care nu sunt etnici români.

Propuneri de soluții pe care România ar putea să le implementeze în problema timoceană au fost prezentate de către dl. Cătălin Cornea care a insistat că semnarea Protocolului privind minoritățile naționale între România și Serbia la 1 martie 2012 nu reprezintă o garanție suficientă că Serbia se va implica activ în rezolvarea problemelor legate de lipsa educației, a mass-mediei și bisericii în limba română, motiv pentru care România trebuie să găsească propriile instrumente, în special prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru a îmbunătății situația românilor din Valea Timocului.

În cadrul dezbaterii s-a evidențiat faptul că PNL susține lupta pentru drepturile  minorității române din Serbia iar diferențierea artificială a românilor din Timoc în vlahi și români sunt aspecte care au fost ridicate în multiple rânduri la întâlnirile bilaterale anterioare și care rămân pe agenda PNL până la soluționare dar în aceleași timp este regretabilă modalitatea utilizată de guvernarea actuală a României de a temporiza acordarea statului de stat candidat la aderarea la UE, Serbiei, deoarece s-au încălcat uzanțele diplomatice prin lipsa de predictibilitate a părții române.

Presiunile la care liderii românilor din Timoc sunt supuși de către autorități nu au încetat o dată cu semnarea Protocolului. Astfel, săptâmâna trecută, dlui.Slavoljub Gatovici, unul dintre liderii comunităţii românești din Zaicear, care lucrează la biblioteca din localitate i-a fost interzis accesul la locul de muncă de către angajatorul său, ca represalii pentru că a participat la o emisiune televizată în care a vorbit despre tradiţiile şi obiceiurile vlahiilor. În același timp, autorităţile locale din Negotin i-au impus preotului prototop român Boian Alexandrovici să dea jos plăcuţa pe care era trecut numele protopopiatului Dacia Ripensis şi care era fixată pe sediul protopopiatului. Aceste acțiuni ale unor autorități publice din Serbia sunt în contradicție cu textul protocolului semnat la 1 martie 2012 între România și Serbia.

Soluțiile propuse de PNL pe care România ar putea să le implementeze în perioada următoare pentru normalizarea situației minorității române din Timoc sunt: suport în vederea consolidării sectorului neguvernamental românesc din Valea Timocului pentru întărirea capacității de a organiza evenimente culturale și cursuri de limbă și literatură română dar și de istorie și cultură a națiunii române, susținerea coagulării politice a comunităților românești din Voivodina și Timoc pentru promovarea drepturilor acestora ca minoritate națională și nu ca grup etnic ca în prezent, realizarea demersurilor diplomatice pentru extinderea ariei de recepție și transmisie audio-vizuală în Timoc a programelor în limba română ale Radio-Televiziunii din Voivodina dar și a Televiziunii Române.

Toți participanții au apreciat organizarea acestei dezbateri, finalizată cu propunerea ca un nou eveniment pe acest subiect să fie organizat spre sfârșitul anului dar și cu adresarea invitației către tinerii liberali de a mearge să viziteze comunitatea românească din Timoc.

TNL Sector 5

Cine sunt vlahii/rumânii din Serbia?

 Multi dintre noi am aflat de existenta unei minoritati romanesti la sud-est de Dunăre o data cu  cererea Romaniei de temporizare a acordarii statutului de stat candidat la integrarea in UE pana la recunoasterea drepturilor minoritatilor si romanilor timoceni, finalizata cu protocolul semnat de Romania cu Serbia la 01.03.2012 privind dreptul minorităților.

Reacția presei a fost în mare parte de a relata evenimentul fără a prezenta cine sunt românii din Serbia. Cu ceva eforturi documentare am realizat un colaj de informații privind românii din Serbia care să răspundă întrebărilor de bază.

Românii din Serbia sunt împărțiți între cei din Voievodina, cei din Timoc si cei din Serbia Centrala. În primele 2 zone se gaseste cea mai mare comunitate românească.

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei, de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din județele sârbești Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, precum și regiunea bulgară Vidin. Vlahii timoceni nu sunt recunoscuți ca fiind români, nu au recunoașterea apartenenței la minoritatea națională, fiind considerați doar grup etnic, din acest motiv sunt lezați de drepturile recunoscute ale minorităților naționale (învățământ, presă în limba maternă, organizare în structuri politice care să le reprezinte drepturile).

Banatul Sârbesc este parte a Banatului împărțit la 1919 între România, Ungaria și Regatul Yugoslav. Cel mai mare grup al localităţilor în care trăiesc români din zona Banatului Sârbesc se află în zona oraşului Vârşeţ şi cuprinde 13 aşezări rurale, a oraşului Becicherecu Mare, cu cele 9 localități rurale (fiind si cel mai important oraş din întregul Banat sârbesc). În sud sunt 2 orașe în care locuiesc romîni înconjurate de câte 6 sate: Panciova și Alibunar. Diferența dintre vlahii/rumânii Timoceni și cei din Voievodina este faptul că aceștia din urmă sunt recunoscuți ca minoritate etnică, iar limba vlahă (română) este recunoscută ca limbă maternă.

În aceste oraşe şi sate trăiesc românii din arealul Serbiei care şi-au păstrat în mod admirabil limba, obiceiurile şi portul popular. Din toate aceste motive, merită astăzi tot respectul nostru.

Cu toate încercările politice actuale sau trecute de asimilare a populației vlahe/ rumânești, de modificare a limbii prin folosirea grafiei slave (decizie luată în acest an) acești oameni vorbesc de 2.000 de ani o limbă latină, care este limba română. Cei din vest au o pronunție în graiul bănățean iar cei din est vorbesc în graiul oltenesc.

În prezentarea alăturată sunt date istorice, statistice dar și poze care arată cât de mult se aseamănă portul popular de cel bănățean.

Dacă de ceva ani avem la nord-est vorbitori ai limbii moldovenești, la sud-vest din 2010 limba română a devenit limba vlahă. Depinde și de noi să luăm o poziție în acest caz.

Dacă la nivel individual nu putem face prea mult, cel puţin trebuie să fim familiarizaţi cu ceea ce reprezintă românii din Balcani, pentru că și ei fac parte din moştenirea noastră antropologică.

La nivelul Guvernului ar trebui să existe o strategie pentru suținerea minorităților române din tot arealul Balcanilor, iar pentru sprijinirea învățării limbii române Departamentul pentru Românii de Pretutindeni ar putea avea aceeași inițiativă ca și în cazul românilor din Republica Moldova privind bursele școlare și a susținerii manualelor în limba română (pentru inceput audiobook-uri dublat cu suport scris, deoarece limba romana este transmisa pe cale orala de mai bine de 130 de ani, iar majoritatea populatiei nu stie sa scrie in limba româna).

În vederea găsirii celor mai bune soluții, PNL Sector 5 organizează mâine, 31.03.2012 o dezbatere publică privind situația românilor din Valea Timocului.

romani timoc – blog

Prietenie & onoare. Fără patetism

A scrie despre ce simți e o provocare care te arunca ușor la limita pateticului. Ți se pare că nimic din ceea ce trăiești/ ai trăit nu a fost deja spus (și mult mai bine decât ai putea tu să o faci vreodată). Ceva sau cineva însă te împinge să-ți atingi limitele convenționale, să treci dincolo de rutină și să îți pui întrebări despre ce ești (și nu cine ești).

Cred cu tărie că avem nevoie de prieteni. Din aceia care să-ți pună o oglindă în față și să-ți arate ce poți deveni dacă continui pe un anumit drum sau care să-ți șteargă sarcasmul cu o îmbrățișare care să te facă să te simți că poți fi mai bun.

Nu am cunoscut oameni ca prințul Mîșkin sau ca Sancho Panza și nici dovezi de devotament dincolo de prozaicul de toate zilele – probabil nici nu aș ști cum să primesc astfel de dovezi așa cum nici Amir nu poate trece de propriile bariere față de Hassan (n.r. Vânătorii de Zmeie). Și totuși fiecare din noi întâlnește de-a lungul vieții tovarăși de drum (care ne rămân mai mult sau mai puțin în preajmă) care îl marchează fără a se mai putea întoarce la cel care a fost înainte de acea întâlnire.

Lupta pentru supraviețuire face din specia umană un subiect interesant de analiză. Odată cu transformarea populațiilor din culegători în cultivatori lupta pentru supraviețiuire socială a încetat să se mai dea cu limitele fiziologice ci cu cel de lângă tine. Vrei mai mult, mai sus, mai atotcuprinzător și ești surpinis că nici atingerea limitelor propuse nu te face satisfăcut. Cățelul meu e chiar fericit cu o jucărie nouă, ceva alergătură în parc sau descoperit de urme doar de el cunoscute și ceva atenție de la stăpân. Un bol de mâncare, un scărpinat pe ceafă și doarme fericit.

La om piramida nevoilor e dificil de acoperit în totalitate. Și cu cât urci de-a lungul ei în ați analiza nevoile vrei mai multă recunoaștere și afecțiune ce se întregesc într-o nevoie acută de autorealizare. Dacă asta e ținta, care e calea corectă? Aici e nevoie de acei prieteni… care să îți dea măsura a ceea ce ești , a „true colors” cum spune Phil Collins.

Nu am calitatea de a face dizertații filosofice despre teoria prieteniei. Nici nu văd rostul dezbaterilor sterile, când o bătaie pe umăr care-ți arată că „ți-a ieșit” e mult mai concludentă.  Dar pot însă să apreciez că e nevoie de curaj să accepți o părere sinceră că ai greșit într-o direcție sau alta. Și mai e nevoie și de onoare să apreciezi când prietenul tău își asumă riscul de a nu fi un yes-man gata să îți spună ce ai vrea să auzi. Iar asta cu siguranță e mai greu de făcut cu cât corul yes-men-ilor e mai mare și mai asurzitor. Așa că…  voi spune doar…  mulțumesc!

Am să-l las pe Khaled Hosseini –cel care a devenit în ultimele 6 luni scriitorul meu favorit -să vorbească despre prietenie mai bine decât aș putea eu să o fac vreodată.

8 Martie. Ziua luptei pentru drepturile noastre

Inca din timpul Greciei antice la inceputul primăverii era celebrată zeița Rhea, zeița-mamă a tuturor.  Primele semne de primăvară:  florile abia răsărite, razele plăcute de soare, mărirea zilei reprezentau în conștiința acestora fertilitatea pământului și puterea de regenerare. Există zeități femei bine delimitate în toate civilizațiile preistorice (cea mai veche fiind probabil Venus din Malta), dar primii de la care avem certitudinea celebrării acesteia la începutul primăverii sunt grecii.

De-a lungul istoriei, după sfârșitul erei matriarhatului situația femeii în cadrul societății s-a degragradat, fiind adesea considerată incapabilă să-și gestioneze interesele (ca in cazul imperiului roman) pentru a fi în timpul evului mediu întunecat complet ostracizată (accesul limitat în biserică, limitări canonice ale femeii, ușurința acuzării de fapte de eretism și condamnări la moarte pentru fapte considerate azi incredibile – de exemplu afinitatea pentru pisici putea genera o acuză de erezie, recunoscută prin acte de tortură și finalizată cu o condamnare la moarte). Acte de abuz împotriva femeii porneau uneori chiar din familia regala (să nu uităm modalitatea de a „divorța” a regelui Henric al VIII-lea prin condamnarea la moarte a 2  din cele 6 soții ale sale).

Începutul sec.XX a fost efervescent pentru drepturile femeii. Din 1909 ultima duminica din luna februarie celebra oficial în SUA  ziua femeii. Până în 1975 când ONU a decretat ziua de 8 martie –Ziua Internațională a Femeii, s-au dat lupte mari din Rusia, în Statele Unite ale Americii, din Danemarca în Africa de Sud pentru ca femeile să se bucure de dreptul la vot, la muncă, de a fi alese, mai simplu spus de a fi considerate cetățeni cu drepturi depline.

Lipsa drepturilor femeii de-a lungul istoriei au determinat un pattern cultural pe care îl resimțim încă. În secolul XXI există societăți în care femeia nu are dreptul de a-si alege soțul, sau de a refuza căsătoria pe motive de incompatibilitate, diferență de vârstă (și nu doar în societățile musulmane) sau în care se practică excizarea. Divorțul reprezintă încă un subiect tabu chiar și în societatea românească.

Dacă privim mai atent vom vedea că în România egalitatea de șanse e golită de conținut atunci când aproape 100.000 de femei sunt analfabete, iar în medie o femeie e retribuită cu 15% mai puțin decât un bărbat, deși 1 din 6 femei efectuează ore suplimentare neplătite. Deținem un record trist în Europa ca țara cu cele mai multe minore mame și cea mai mare medie de copiii abandonați la 1000 de copiii. Același sumbru loc I între statele membre la mortalitate infantilă.

Anul trecut 800.000 de femei au fost victimele violenței domestice (1 din 3 femei a fost abuzată fizic sau psihic anul trecut de partener). Din acestea doar 9.700 au fost spitalizate cu diagnostic de traume în urma violențelor domestice, iar 10 dintre ele au murit. 70% din femei continuă o relație nepotrivită de cuplu pentru a-și putea crește copilul/ copiii. De altfel 92% din părinții singuri sunt femei, custodia comună fiind aproape inexistentă. Modelul cultural indus de societate dar și discrepanțele de venituri între femei și bărbați fac ca doar 18% din tați să solicite concediul pentru creșterea copilului.

În România există o comunitate întreagă care trăiește după reguli nomade renegată de compatrioți care vor să uite că și rromii sunt cetățeni români și că și femeile rrome au dreptul de a-si gestiona viața, fără a li se impune căsătorii la 13 ani și să devină mame la 15 ani.

Se spune ca cine a fost abuzat va abuza. Spirala nu se poate opri singură. A ne ura La multi ani! de 8 martie nu e suficient. Avem nevoie de o strategie prin care drepturile femeii să fie consolidate, aplicate și respectate.

Fără a fi un panaceu, PNL a elaborat o strategie pentru susținerea femeii și a familiilor. Luptăm pentru dreptul mamei de a fi alături de copilul ei, de a fi sprijinită să-l crească în ciuda dificultăților economice pentru a crește un cetățean responsabil față de familie și societate. Abandonul copiilor din motive economice este o soluție pe care PNL nu o poate tolera. Locul copilului e lângă familia sa, iar aceasta va fi sprijinită să-l crească.

Egalitatea salarială și accesul la piața muncii, la educație și servicii medicale fără discriminări bazate pe gen precum și protecția drepturilor minorilor privind căsătoria nu pot fi realizate fără creșterea pedepselor pentru faptele de discrimare și întărirea capacității administrative a instituțiilor de control.

În cazul violenței domestice primul pas este crearea unui hot-phone – serviciu de consiliere și prim-ajutor (cu alertarea instituțiilor de resort, după caz) și sprijinirea autorităților locale care vor construi adăposturi pentru victimele violenței în familie.

În același timp PNL susține promovarea femeii în toate structurile vieții publice, continuând principiul enunțat de Ion I.C. Brătianu care după primul război mondial a declarat că „drepturile femeii nu se mai pot tagadui” și a determinat includerea art.6 în proiectul constituțional din 1921 a prevederii conform căreia prin „legi speciale, votate cu majoritate de doua treimi, vor determina conditiunile sub care femeile pot avea exercitiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitati a celor două sexe”. Să nu uităm că la acel moment oameni de seamă ai politicii românești precum Titulescu sau Iorga considerau că e prea devreme.

Nu pot să închei fără a vă ura La mulți ani! și a vă reaminti că de noi toate depinde felul în care arată societatea și familia în care trăim.

Alegeți să fiți egale cu ceea ce puteți fi nu cu ceea ce vă spun alții că sunteți!

Drepturile pacientului în relația cu medicul de famile

Proiectul legii sănătății a creat dezbateri aprinse privind coplata, sistemul de asigurări private de sănătate, serviciile de asistență medicală de urgență și serviciul medical ambulatoriu, toate acestea schimbând fundamental principiile de bază ale sistemului medical românesc.

Până la definitivarea unui nou proiect de lege, în prezent fiecare dintre noi se confruntă cu aspecte care țin de relația directă cu sistemul medical iar prima interfață cu acesta este medicul de familie. Pentru că la audiențe au apărut dezbateri privind dreptul medicului de familie de a refuza anumite servicii medicale m-am gândit că un articol pe această temă ar fi binevenit, deoarece campaniile de informare privind drepturile pacienților și ale asiguraților sistemului sanitar lipsesc cu desăvârșire.

După îndelungi lupte între  medicii de familie (în special) și Casa Națională de Asigurări de Șănătate, la 1 iunie 2011 a intrat în vigoare Contractul- cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadru sistemului de asigurări de sănătate pentru anii 2011-2012.

Potrivit acestuia, asiguraţii au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;

c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;

d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;

e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;

f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;

h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;

i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;

j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;

k) să beneficieze de dispozitive medicale;

l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;

n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;

o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

Pentru a beneficia de aceste drepturi asiguratul are următoarele obligații:

a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;

b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;

c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;

d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;

e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;

f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;

g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;

h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat.

În localităţile urbane, numărul minim de persoane înscrise pe listele medicilor de familie, pentru care se încheie contractul de furnizare de servicii medicale, este de 1.000, cu excepţia zonelor neacoperite din punctul de vedere al numărului necesar de medici de familie, iar numărul maxim de persoane înscrise pe lista medicului de familie este de 2.200.

Asistența medicală primară este acordată de către medicii de familie, care au următoarele obligații:

a)să acorde servicii medicale de profilaxie, prevenţie, curative, de urgenţă şi de suport în limita competenţei profesionale;

b)să actualizeze lista proprie cuprinzând persoane înscrise ori de câte ori apar modificări în cuprinsul acesteia, şi să comunice aceste modificări caselor de asigurări de sănătate; c)să înscrie din oficiu copiii care nu au fost înscrişi pe lista unui medic de familie, odată cu prima consultaţie a copilului bolnav în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestuia. Nou-născutul va fi înscris pe lista medicului de familie care a îngrijit gravida, imediat după naşterea copilului, dacă părinţii nu au altă opţiune exprimată în scris;

d)să înscrie pe lista proprie gravidele şi lehuzele neînscrise pe lista unui medic de familie, la prima consultaţie în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora;

e)să nu refuze înscrierea pe listă a copiilor, la solicitarea părinţilor sau a aparţinătorilor legali;

f)să respecte dreptul asiguratului de a-şi schimba medicul de familie după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe lista acestuia; Schimbarea medicului de familie se face pe baza cererii de transfer, conform modelului şi condiţiilor prevăzute în norme;

g)să prescrie medicamente cu sau fără contribuţie personală şi, după caz, unele materiale sanitare, precum şi investigaţii paraclinice numai ca o consecinţă a actului medical propriu. Excepţie fac situaţiile în care pacientul urmează o schemă de tratament stabilită pentru o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice, iniţiată de către medicul de specialitate sau de medicina muncii, prin prescrierea primei reţete pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală şi, după caz, pentru unele materiale sanitare. Pentru persoanele care se încadrează în Programul pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/lună, medicul de familie prescrie medicamentele recomandate de către alţi medici dacă acestea au fost comunicate pe baza scrisorii medicale; în situaţia în care medicul de familie prescrie medicamente cu şi fără contribuţie personală la recomandarea altor medici, conform celor de mai sus, responsabilitatea prescrierii revine exclusiv medicului/medicilor care a/au indicat tratamentul;

h)să recomande dispozitive medicale de protezare stomii şi incontinenţă urinară ca urmare a scrisorii medicale comunicate de către medicul de specialitate;

i)să întocmească bilet de trimitere către societăţi de turism balnear şi de recuperare şi să consemneze în acest bilet sau să ataşeze, în copie, rezultatele investigaţiilor efectuate în regim ambulatoriu, precum şi data la care au fost efectuate, pentru completarea tabloului clinic al pacientului pentru care face trimiterea;

j)să organizeze la nivelul cabinetului evidenţa bolnavilor cu afecţiunile cronice;

k)să întocmească liste de prioritate pentru serviciile medicale programabile, dacă este cazul;

l)să informeze persoanele asigurate în vârstă de peste 18 ani înscrise pe lista sa cu privire la dreptul acestora de a efectua un control medical pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, în condiţiile legii;

m)să efectueze şi să raporteze vaccinările obligatorii prevăzute în cadrul Programului naţional de imunizare al Ministerului Sănătăţii;

n)să informeze părinţii asupra vaccinărilor şi tipurilor de vaccinuri acordate în cadrul Programului naţional de imunizare al Ministerului Sănătăţii; în cazul în care medicul recomandă părintelui efectuarea unui alt tip de vaccin decât cel asigurat în cadrul Programului naţional de imunizări, acesta are obligaţia de a solicita consimţământul informat al părintelui pentru utilizarea, respectiv administrarea vaccinului recomandat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

o)să asigure realizarea altor vaccinări recomandate şi reglementate de Ministerul Sănătăţii ca acţiuni prioritare de sănătate publică.

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.

Copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni beneficiază de medicamente gratuite, fără plafonare valorică şi cantitativă. Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni se suportă din Fond, conform prevederilor legale în vigoare. De asemenea, tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.

Clasa pregatitoare – nepregatită de guvernanți

Una din schimbările produse de noua Lege a educatiei este trecerea clasei pregatitoare de  la gradiniță la școală. Ca multe din modificările din  actuala Lege a educației și aceasta, privind clasa pregatitoare, a fost facută și adoptată in grabă, fără consultări cu profesioniștii din sistem. Nu a fost facută, în prealabil, nicio analiză sau un studiu de impact referitor la cea ce implică trecerea clasei pregătitoare la școală, deși privește 200.000 de copii.

Cu toate acestea pe 29.02.2012 magistrații Curții de Apel București au respins acțiunea în instanță a părinților privind anularea ordinului privind clasa pregătitoare ca nefiind o încălcare a Constituției.

Revendicările părinților se bazau pe modalitatea de aprobare a ordinului ministrului educației fără dezbatere publică și cea de înscriere la școală bazată pe principiu arondării, a accesului la școlile cu predare în limba maternă și pe incapacitatea școlilor de a se adapta într-un timp atât de scurt nevoilor copiilor preșcolari (somn) dar și programul after-school pe care puține școli îl au.

Astăzi, 05.03.2012  începe prima rundă de înscrieri potrivit metodologiei ministerului educatiei. Teoretic. Practic nu, pentru ca softul special creat pentru înscriere s-a defectat. Asta spune multe despre superficialitatea cu care guvernul trateaza reforma în educație.

Problemele identificate:

    1. Dotarea școlilor

a. Mobilier și finanțare

În principiu, functionarea clasei pregatitoare la școală presupune existența unor spații disponibile la nivelul școlilor pentru încă un an școlar (0 + I-VIII deja existente), cea ce nu este cazul, majoritatea școlilor aglomerăndu-se si trecand la program pe două schimburi cea ce este total în dezavantajul copiilor. Pentru invățământul simultan se mai adaugă o clasă în plus la cele existente fiind simultan în același spațiu și cu același dascăl clasa pregătitoare, clasa intâi și clasa a doua.

De asemenea sălile de clasă, pentru clasa pregătitoare, trebuie dotate cu mobilier școlar special cea ce înseamnă resurse financiare mari pentru asigurarea amenajării acestor spații. Este nevoie de achiziția unor mijloace materiale pentru realizarea activităților de invatare specifice acestei clase, sume nealocate în bugetul învățământului cu această destinație.

b.    Economisire prin comasarea claselor

În cazul învățământului preșcolar există prevederea ca numărul de copii/grupă să fie între 15-20, în timp ce la nivelul învățământului primar este între 20-25, astfel prin integrarea clasei pregătitoare în cadrul școlii se economisește o clasă de copii școală la 4 grupe preșcolari.

Un alt aspect de economie identificat este acela că învățământul general obligatoriu conține 10 clase. Prin introducerea clasei pregătitoare se economisește un an școlar din cei 10 obligatorii.

Întrebarea noastră este: cele 10 clase pot fi considerate 10 dacă includ o clasă preluată de la grădiniță, cu programă de învățământ preșcolar?

 2.     Procedura de înscriere

Un alt aspect care se dorește o noutate, fără însă nicio relevanță sau eficiență, este procedura  de înscriere in clasa pregătitoare și clasa întâi  in baza unei metodologii și a unui calendar extrem de complicat sub directa coordonare și supervizare a inspectoratelor școlare, că tot vorbim de autonomie și descentralizare în luarea deciziilor.

Perioada de înscriere este 5-16.03.2012 pentru școala de circumscripție, 20-27 martie când opțiunea este o altă școală, 23-25.04.2012 când nu au fost locuri la școala pentru care s-a optat, se alege o altă școală din cele care mai au locuri libere, 11-18.05.2012 când se optează pentru o școală cu locuri vacante

a.     Vârsta

- copiii care împlinesc 6 ani in perioada 01.09.2012-31.12.2012 pot fi înscriși la clasa 0, dacă evaluarea dezvoltării psihosomatice a acestora făcută de specialişti atestă pregătirea copiilor pentru parcurgerea cu succes a clasei pregătitoare;

- copiii care au împlinit la 31.08.2012 vârsta de 6 ani intra la clasa 0 sau în clasa I la solicitarea părinților și dacă sunt înscrişi şi frecventează în anul şcolar 2011-2012 grupa mare, pregătitoare pentru şcoală sau dacă nu sunt înscrişi sau nu frecventează grupa mare, pregătitoare pentru şcoală, în anul şcolar 2011-2012, dar evaluarea dezvoltării psihosomatice atestă pregătirea copilului pentru parcurgerea cu succes a clasei I. În cazul în care rezultatul evaluării arată că dezvoltarea psihosomatică nu poate asigura parcurgerea cu succes a clasei I, copiii vor fi înscrişi în clasa pregătitoare;

- copiii care au împlinit la 31.08.2012 vârsta de 7 ani intra la calasa I.

Au fost evaluați copii care la 31.08.2012 nu împlinesc încă 6 ani (5 ani+) dar care au primit evaluare pentru clasa pregătitoare. Prin acest fapt s-a încalcat principiul legal stabilit de metodologie.

La 5 ani și câteva luni un copil este scos dintr-un mediu sigur (al grădiniției) unde educatoarea și îngrijitoarele au obligația de a-l supraveghea inclusiv la mersul la toaleta, acum va fi expus printre copii mai mari, inclusiv de clasa VIII să relaționeze și să coabiteze, fără a se stabili nicio obligație în sarcina școlii privind protecția acestor copii mici.

         Aceste situații pot crea blocaje emoționale unui copil de 5 ani și câteva luni<

b.    arondarea

În procedura de înscriere devine obligatorie înscrierea in circumscriptie, optiunea pentru o altă școală fiind limitată de locurile rămase disponibile după înscrierea copiilor din circumscripție. În situația în care numărul locurilor disponibile este mai mic decât numărul doritorilor există un set de criterii in vederea departajării. Evident că la şcolile bune vor fi mai mult cereri decât cele rămase libere şi astfel intră în etapa a treia, care îi duce în şcoala de proximitate dacă mai sunt locuri libere sau către o altă şcoală care mai are locuri libere. Potrivit acestei proceduri, se reduc drastic şansele ca părinţii să îşi înscrie copiii la altă şcoală decât cea de proximitate. Ministerul Educaţiei nu îşi va permite să lase copii neînscrişi, dar ce folos, dacă nu poţi să alegi şcoala.

Criteriile sunt:

a) existenţa unui certificat medical de încadrare în grad de handicap a copilului;

b) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de ambii părinţi sau provine de la o casă de copii;

c) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de un părinte sau provine dintr-o familie monoparentală;

d) existenţa unui document care dovedeşte că unul dintre părinţi este cadru didactic/cadru didactic auxiliar/angajat în învăţământ;

e) existenţa unui frate/a unei surori a copilului înmatriculat/înmatriculată în unitatea de învăţământ la care se solicită înscrierea;

f) alte criterii stabilite la nivelul școlii și aprobate de comisia județeană/ Mun. București.

De exemplu, dacă în circumscripţia şcolară a unităţii de învăţământ Sc. Gen.280 există 40 de copii care trebuie înscrişi la clasa pregătitoare şi 61 de copii care trebuie înscrişi la clasa I, atunci şcoala primeşte prin planul de şcolarizare două clase pregătitoare (50 de locuri) şi 3 clase I (75 de locuri). Ca urmare, numărul de locuri libere este de 10 la clasa pregătitoare (50-40) şi 14 la clasa I (75-61), locuri pe care pot fi înscriși copii din alte circumscripții.

Apreciem că acest fapt încalcă dreptul părinților de a alege tipul, calitatea educației copiilor lor.

 c.      Evaluarea psihosomatică

Se face de către centrul judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională. Asta presupune că toți copii din județ/ București sunt duși într-un singur centru unde pot fi evaluați de comisie.

O comisie care vede cca.5.000 de copii intr-o perioadă de 10 zile (20-29.02.2012) adică 500 copii/zi nu poate fizic să fie obiectivă.

Rezultatul evaluării dezvoltării psihosomatice a copilului este comunicat, în scris, părintelui care a solicitat evaluarea. Rezultatul evaluării nu poate fi contestat.

Să nu neglijăm stresul la care este expus copilul pe durata evaluării și în cazul în care rezultatul evaluării este negativ. Cum îi explici unui copil de 5 ½ – 6 ani că a nu face clasa 0 anul astă la școală ca ceilalți colegi ai lui nu e o tragedie?

3.     Curricula

Potrivit pachetului curricular la clasa pregătitoare se vor efectua 20 ore/săptămână, materiile care vor fi studiate la clasa pregătitoare sunt Comunicare şi limbă română (5-7 ore), Educaţiei pentru societate (1-2 ore), Religie (1 oră), Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi Mişcare (2-3 ore), Tehnologii de informare şi comunicare (opţional, 0-1 ore), Educaţie fizică şi sport (1-2 ore), Dezvoltare personală (1-2 ore) şi Arte vizuale şi lucru manual (1-2 ore).

Având în vedere că sunt prima generație, vor fi cobaii acestei reforme. Se va vedea pe ei dacă 20 ore/ săptămână e mult sau nu, dacă vor fi sau nu prea obosiți după a doua parte a săptămânii și dacă stresul competițional de la vârstă atât de mică este sau nu dăunător

4. Formarea profesională a cadrelor didactice

Cadrele didactice care predau la această grupă au nevoie de un program de formare special. Potrivit ordinului acesta va fi de  care  se va desfășura  în perioada vacanței de vară în perioada acestora de concediu. Ca ultimă informație formatorii județeni vor realiza cursurile în format on-line cu cadrele didactice care vor activa la clasa pregătitoare, pe perioada vacanței de vară dar și consiliere în cursul anului școlar. Mai corect spus, vor învăța din mers, iar cobaii sunt copiii noștii.

Fără a se analiza resursa umană disponibilă la nivelul inspectoratelor școlare se discută de detașarea educatoarelor la școli pentru a prelua clasa pregătitoare. Dincolo de prevederea Codului Muncii care permite angajatorului schimbarea temporară a locului muncii, detașarea nu poate fi dispusă decât pentru 6 luni. După această perioadă, salariatul trebuie să-și dea consimțământul pentru continuarea detașării. Ce va face școala dacă educatoarea refuză în timpul anului școlar continuarea detașării, acesta fiind un drept al ei ?

Înțelegem nemulțumirea cadrelor didactice care trebuie să realizeze recenzarea elevilor pentru clasa pregătitoare și clasa întâi, fără să fie plătite pentru această activitate suplimentară, neprevăzută în fișa postului.  Inspectoratul școlar ar trebui să știe că aceste date există în grădinițe.

Concluzia:

Toate elementele anterior expuse nu fac decât să întregească o imagine de superficialitate, lipsă de responsabilitate față de copii și incapacitate de organizare a procesului de învățământ motiv pentru care este necesară revenirea clasei pregătitoare la grădiniță și nu în cadrul școlii, cel puțin până când problemele identificate de noi se vor soluționa.

Absorbția fondurilor europene – Fata Morgana

Absorbția fondurilor structurale și de coeziune ar fi trebuit sa reprezinte o prioritate de grad zero pentru Guvernul României. Executivul actual însă își permite luxul de a pierde fonduri nerambursabile în valoare de 20 de miliarde de euro alegând să împrumute, cu dobândă, de la FMI si CE, 19 miliarde de euro.

Romania contribuie anual la bugetul UE cu 1% din PIB (cca 5,13 miliarde de Lei). Acest lucru înseamnă ca România a plătit către UE, circa 5 miliarde de lei/an, are o rata de atragere de 6%, in condițiile in care suntem una dintre cele mai sărace tari ale UE. Contribuim la bugetul Uniunii Europene cu 3,1 milioane Euro/zi, dar absoarbe fonduri europene in valoare de numai 186.000 Euro/zi, in condițiile in care potențialul de absorbție până în 2013 este de circa 8 milioane Euro/zi ceea ce înseamnă ca România pierde zilnic 7,8 milioane euro. Pentru comparație, Lituania și Letonia au o rata de absorbtie de 30% fata de 6%  România.

Interesant este că guvernarea PDL a alocat 4 miliarde de euro ministerului condus de doamna Udrea pentru Programul National de Dezvoltare, si implicit clientelei PDL, in loc sa folosească această suma pentru a asigura cofinanțarea proiectelor europene blocate si implicit a crea noi locuri de munca.

Pentru că situația nu era destul de îngrijorătoare, pe 22 februarie ac. Comisia Europeană a blocat temporar plățile din Fondul Social European, pentru a doua oară în ultimul an datorită neregulilor de audit din proiectele finanțate din acesta, descoperite de DG Employment a Comisiei Europene. Acesta este un program prin care Romania beneficiază de o finanțare de 3,47 de miliarde de euro de la UE.

Raportul pentru anul 2011 arată deficiențe atât în sistemul de management și cel de control al Autorității de Management al Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, probleme neremediate după ce în luna iulie 2011 finanțările din acest fond au fost suspendate pentru 6 luni.

Să nu uităm că în urmă cu mai puțin de un an ministrul muncii desemnat de PDL, dl. Nelu Botiș a demisionat ca urmare a descoperirii in presa a stării de incompatibilitate a soției sale, beneficiara a unui proiect finanțat cu 500.000 euro din fonduri nerambursabile finanțate din Fondul Social European. Ca urmare a acestui fapt alocările în cadrul Fondului Social European în România fac şi obiectul unei investigaţii a OLAF care verifică acuzaţiile de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Întreruperea pe alte 6 luni a plăților din Fondul Social European în valoare de 3,5 miliarde de euro reprezintă un recul economic major pentru susținerea locurilor de muncă și crearea unora noi, pentru că, până la remedierea problemelor de care se face vinovat guvernul, nu se vor putea trimite cereri de rambursare a cheltuielilor făcute în cadrul proiectelor de către beneficiari.

Nivelul de contractare pentru acest program era, la sfârşitul lui 2011 de 84%, dar rata de absorbţie netă, adică inclusiv sumele decontate de Comisia Europeană de numai 5,48%, în media ratei de absorbţie a României pe cele şapte programe operaţionale, de 5,5%.

In martie 2010, Comisia Europeană  a elaborat o statistica pe baza rapoartelor naționale transmise de fiecare stat membru pentru a remarca progresele înregistrate în absorbția fondurilor comunitare. La nivelul întregii Uniuni Europene, până în 2010, volumul financiar raportat al proiectelor selectate era de 93,4 miliarde euro, reprezentând peste 27% din resursele disponibile pentru UE. Romania se plasa pe penultimul loc la nivelul UE, singura tara cu un rezultat mai slab fiind Grecia. Datele oficiale arată că plățile pentru proiectele contractate prin fonduri europene se ridica, după primul semestru al anului 2011, la 940 de milioane de euro. Apare astfel un minus de 500 de milioane de euro față de sumele care ar fi trebuit atrase până la jumătatea anului, conform țintei ACIS.

In baza unuia dintre principalii indicatori privind absorbția fondurilor europene, respectiv plățile intermediare către beneficiari, România înregistrează un procent mediu de 3,74%.

Soluții există dar pentru asta nu e suficient doar să creezi un nou minister chiar dacă numești în fruntea lui o persoană competentă. Dacă mecanismul în ansamblul său nu se schimbă, atunci situația nu doar va stagna ci se va înrăutăți, ducând la reducerea sumelor alocate, fără ca aportul României la bugetul UE să scadă, ceea ce reprezintă o frână majoră în dezvoltarea economică a României.

Uniunea Social Liberală a lansat pe 27.02.2012 o strategie de simplificare a procedurilor de contractare a proiectelor, de creșterea eficienței de audit și control dar și de profesionalizare a personalului din cadrul autorității de management și al organismelor intermediare, în vederea creșterii absorbției fondurilor nerambursabile.

Elementele importante ale acestei strategii sunt: propunerea de rambursare a TVA-ului, declararea costurilor eligibile pe baze forfetare, simplificarea ghidului general și a ghidului solicitantului prin eliminarea condițiilor suplimentare stabilite de autoritățile române față de cele europene, revenirea la sistemul de taxare inversă cum era anterior pe fondurile SAPARD, sa fie considerate cheltuieli eligibile diferențele negative de curs valutar, realizarea unui sistem de depunere și evaluare on-line a proiectelor, revenirea la salarizarea diferențiată a celor care lucrează cu fonduri europene, transparența evaluării prin publicarea tuturor elementelor care stau la baza evaluării și reguli stricte privind conflictul de interese.

Fără ca această strategie să fie un panaceu cu rezultate spectaculoase pe termen scurt, dacă aceste măsuri se implementează se va vedea în cel mult 2 ani o modificare pozitivă a ratei absorbției fondurilor europene corelată cu o schimbare a opticii potențialilor beneficiari, aduși astăzi uneori la incapacitate de plăți ca urmare a întârzierilor de plată sau a neeligibilității unora din cheltuielile pe care le-au considerat în planul de management al proiectului ca fiind eligibile.