Obţinerea vizei de muncă în Italia

Pentru a putea presta o activitate în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, pentru o perioadă mai scurtă de 99 de zile sau în cazul unui contract individual de muncă pe perioadă determinată de maxim 365 zile, în Italia, este necesară obţinerea vizei de muncă.

Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.943/30.12.1986 cererea pentru obţinerea vizei va fi însoţită de autorizaţia de muncă în Italia eliberată de către direcţia locală de muncă – serviciul politici de muncă şi de avizul favorabil dat de către poliţie. În cazul în care activitatea desfăşurată de către cetăţeanul străin este de servicii casnice atunci această documentaţie trebuie completată de certificatul medical[1], care să ateste aptitudinea de muncă şi lipsa bolilor infecţioase, eliberat de o instituţie competentă din ţară de origine.

Anterior prezentării cererii de viză, angajatorul persoana fizică cu domiciliul în Italia sau persoană juridică italiană va solicita Serviciului Politici de Muncă[2] autorizaţia de muncă pentru perioada stabilită. Acest serviciu are obligaţia verificării indisponibilităţii pe piaţa muncii naţionale pentru ramura de activitate solicitată.

Ulterior obţinerii autorizaţiei acesta se va adresa poliţiei pentru a primi avizul pozitiv. Acest document va fi transmis cetaţeanului străin care îl va prezenta secţiei consulare a Italiei din statul său în momentul depunerii cererii de viză.

Există anumite excepţii de la această procedură. Astfel:

  1. personalul auxiliar sau de serviciu chemat exclusiv în serviciul unei reprezentanţe diplomatice străine. Pentru aceştia cererea de viză este prezentată cu nota verbală specifică din care rezultă garantarea angajatorului a asigurărilor sociale şi a reîntoarcerii în ţara de provenienţă la sfârşitul mandatului.
  2. personalul îmbarcat pe navele de croazieră sub pavilion italian pentru activităţi complementare în serviciul unor societăţi comerciale străine în contul armatorului. Pentru aceştia cererea de viză este făcută de societăţile comerciale străine sau de către agenţii de plasare a forţei de muncă.
  3. salariaţii pentru activităţi artistice subordonate. Pentru aceştia autorizaţia va fi eliberată angajatorului pe numele salariatului de către Biroul Special de Plasare a Salariaţilor din Domeniul Artistic (U.S.C.L.S.) conform prevederilor art.14 alin.(2) din Legea nr.943/30.12.1986 pe baza avizului favorabil provizoriu din partea poliţiei.

Nu pot obţine viză de muncă cetăţenii străini pentru care există dovezi că au stat ilegal în Italia în perioada cuprinsă între data prezentării cererii de autorizare pentru muncă şi eliberarea acesteia.

O situaţie particulară o reprezintă activităţile independente. Conform dispoziţiilor art.26 şi art.39 din T.U nr.286/1998 procedura pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru activităţile independente este următoarea:

1. în cazul activităţilor ce pot fi desfăşurate de persoane fizice autorizate, autorizaţia va fi eliberată de către corpul profesonal ce are competenţa de a elibera licenţele, abilitările sau de a primi declaraţia de începere a activităţii.

2. pentru activităţile ce se pot înscrie în Registul Întreprinderilor din cadrul Camerelor de Comerţ, autorizaţia va fi eliberată de către Camera de Comerţ competentă în teritoriu, pe baza competenţelor proprii în domeniul dezvoltării economice locale şi al reglementării pieţei.

3. pentru activităţile ce nu se pot înscrie în Registul Întreprinderilor din cadrul Camerelor de Comerţ,şi care nu sunt supuse unor acreditări[3] , străinii vor depune următoarele documente la administraţia competentă să elibereze declaraţia şi atestatul prevăzute de art.39 alin.(1) şi alin.(3) din D.P.R. 394/1999:

a) în cazul în care activitatea este în corelaţie cu cea desfăşurată de o societate comercială italiană, contractul semnat de aceasta din care rezultă raporturile comerciale prestabilite, certificatul de înscriere în Registrul Comerţului a celui din urmă, iar în cazul unui comisionar străin un atestat autentificat de reprezentanţa diplomatică a Italiei din ţara de origine;

b) copia declaraţiei formale de responsabilitate, eliberată preventiv de Direcţia Locală de Muncă competentă, Serviciul Inspecţiei Muncii transmisă comisionarului italian sau reprezentantului legal, în care să se indice baza legală din contract, din care să rezulte că nu va fi desfăşurat un raport de muncă subordonată;

c) o declaraţie a comisionarului, prin care să rezulte obligaţia acestuia de a asigura cetăţeanului străin prestator al activităţii autonome o retirbuţie superioară nivelului minim prevăzut de legea privind scutirea de asigurarea de sănătate;

d) copia ultimului bilanţ al comisionarului prezentat Registrului comerţului, în cazul societăţilor comerciale sau a declaraţiei pe venit în cazul persoanelor fizice, din care să reiasă că volumul câştigurilor sau al veniturilor este suficient pentru a garanta retribuţia stabilită la punctul c.

În cazul în care munca autonomă este de asociat şi/sau administrator al unei societăţi comerciale sau cooperatiste care funcţionează deja, nu este necesară depunerea acestei documentări privind parametrii financiari de referinţă, ci a certificatului de înscriere a societăţii comerciale în registrul comerţului şi a unei copii după ultimul bilanţ prezentat la Registrul Comerţului din care să reiasă că volumul câştigurilor poate garanta în plată retribuţia stabilită la punctul c.

Potrivit prevederilor art.39 alin.(4) din D.P.R. 394/1999 documentaţie mai sus prezentată va fi depusă şi la polţie în scopul obţinerii avizului favorabil pentru intrarea în Italia.

Intrat în posesia atestatului de muncă autonomă şi a avizului favorabil pentru intrarea în Italia cetăţeanul străin se va adresa reprezentanţei diplomatice a Italiei din ţara sa în scopul obţinerii vizei prevăzute de art.26 alin.(5)-(7) din T.U. 286/1998 şi art. 39 alin.(4) din D.P.R. 394/1999 însoţit şi de o declaraţie din care să rezulte disponibilitatea unei locuinţe adecvate[4] .

În cazul în care munca autonomă este în domeniul artistic documentele ce trebuiesc prezentate reprezentanţei diplomatice din ţara de origine sunt următoarele:

a)    copia contractului de muncă autonomă, cu semnătura autentificată a administratorului, titularului licenţei de activitate, în cazul în care primul nu este titularul licenţei, a impresarului prin care să rezulte obligaţia acestuia de a asigura cetăţeanului străin prestator al activităţii autonome o retribuţie superioară nivelului minim prevăzut de legea privind scutirea de asigurarea de sănătate;

b)    copia declaraţiei formale de responsabilitate, eliberată preventiv de Direcţia Locală de Muncă competentă, Serviciul Inspecţiei Muncii transmisă comisionarului italian sau reprezentantului legal, în care să se indice baza legală din contract, din care să rezulte că nu va fi desfăşurat un raport de muncă subordonată;

c)     certificatul profesional adecvat, eliberat de organisme abilitate din ţară de reşedinţă a cetăţeanuui străin confirmată de reprezentanţa diplomatică a Italiei din acest stat, care să ateste legitimitatea acestuia de a elibera astfel de atestate. În cazul în care în statul de origine nu există o reglementare asemănătoare şi nici organisme abilitate să acorde certificări profesionale, această atestare poate fi înlocuită de un curriculum profesional, însoţit de publicaţii, înregistrări audio/video, articole presă din care să rezulte tipul de activitate desfăşurată.

d)    avizului favorabil pentru intrarea în Italia acordat de poliţie potrivit art.39 alin.(4) din DPR 394/1999;

e)     o declaraţie din care să rezulte disponibilitatea unei locuinţe adecvate.

Această procedură nu este necesară în cazul artiştilor care se bucură de un mare prestigiu, cei angajaţi de instituţii teatrale celebre sau posturi de televiziune, pentru turnee scurte, fiind suficientă prezentarea copiei contractului. În acest caz există obligaţia informării acestor artişti asupra imposibilităţii desfăşurării activităţii în folosul unui alt angajator decât pentru care a fost acordată viza şi a imposibilităţii schimbării permisului de şedere în Italia pentru alte motive decât cel iniţial.

În cazul în care activitatea lucrativă este în domeniul sportiv, în cadrul unor societăţi sportive de amatori, altele decât cele stabilite de Legea nr.91/23.03.1981, sunt aplicabile prevederile art.40 alin.(17) din DPR 394/1999.

Denisa Pătraşcu

Articol apărut în Revista Română de Dreptul Muncii nr.2/2005, pag.97-99


[1] Ciculara Ministerului Muncii nr.145/95

[2] Legea nr.943/30.12.1986

[3] în aceasta categorie intră şi declaraţiile de demarare a activităţii sau de înscrierea în registre sau în liste (cazul  activităţii de consultanţă)

[4] Poate fi un contract de vânzare cumăpărare,  un contract de închiriere a unei locuinţe, rezervări la hotel sau declaraţia unui cetăţean italian sau străin cu reşedinţa în Italia, prin care atestă punerea la dispoziţia solicitantului a unei locuinţe. In toate aceste cazuri se va da o declaraţie potrivit art.2-4 din Legea nr.15/04.01.1968.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: