Arhitectura si comisiile prezidentiale

Domnul presedinte Basescu ne-a obisnuit sa ia “atitudine” (copyright EBA) in special dupa ce si-a prezentat raportul asupra activitatii din timpul mandatului sau. A fost surprins ca nici gazetele de casa nu au aplaudat realizarile prezentate. Acum se foloseste de propunerile comisiilor prezidentiale, care stiu mai bine decat guvernul (girat) ce si cum trebuie facut, pentru a oferi subiect de prim-plan in dezbaterile media.

De la reforma in educatie, la legalizarea drogurilor si a prostitutiei, la reforma pensiilor pana la estetica urbana a capitalei se pare ca aceste comisii policalificate ofera surse continue de dezbatere. Si nu numai, pentru ca in deceniile de comunism lupta de clasa era ridicata la nivel de doctrina de partid, iar domnia-sa a stiut sa o foloseasca electoral continuu in ultimii ani, iata ca ne vedem astazi pusi in situatia in care primul om in stat arata cu degetul categorii intregi de profesii, care nu mai servesc interesului sau de moment. Sa ne amintim: au fost magistratii, apoi diplomatii, acum sunt profesorii (de care s-a folosit la momentul oportun prin semnarea controvesatei legi de majorare a salariilor cu 50%) si mai nou arhitectii. Asteptam cu interes si alte categori socio-profesionale dar cu o conditie: sa fie intelectuali. Sa ne amintim ca avem nevoie de ospatari si tinichigii. Cu siguranta avem nevoie si de ei, dar eu una nu vreau sa traiesc intr-o tara fara magistrati, diplomati, profesori si arhitecti.

Daca fiecare din noi realizam anarhia ce ar rezulta intr-o lume fara magistrati, nevoia de diplomati este recunoscuta de marea majoritate a celor care s-au confruntat cu orice element de straneitate de la lipsa vizelor in calatoria in afara granitelor pana la negocierea unor acorduri internationale care sa le acorde niste drepturi avantajoase, iar lipsa profesorilor este de neimaginat, despre arhitecti se vorbeste mult prea putin.

Ce pacat ca in curicula scolara din Romania nu exista o materie care sa studieze estetica si istoria artei. Astfel poate am avea mai mult respect fata de aceasta meserie nobila. Este singura profesie care are darul de a integra proprietatea individuala intr-un context urban si de a face dintr-o aglomerare urbana un oras, in care concitadinii sa simta apartenenta si nevoie de a se integra social.

Unde se afla atunci Bucurestiul? O megaaglomerare urbana sau poate avea chiar statut de oras, de “cita”? Votez pentru oras, fara doar si poate: avem axe care impart orasul, avem bulevarde gandite de urbanisti, avem cladiri simbol. Nu ne regasim insa in el. Aici e vina tuturor si nu doar a arhitectilor “care cedeaza in fata omului cu bani”. Arhitectul propune o solutie constructiva pe care insa avize ale primariei o transforma in autorizatie de constructie. In caz ca nu va amintiti domnul Basescu a fost primar, l-am avut si pe domnul Videanu si isi mai aminteste cineva de doctorul-continuu candidat Oprescu, actualul primar? Oare in timpul carui mandat am discutat despre aparitia cladirii Milenium langa Catedrala Sf. Iosif sau cazul Parcul Bordei? E vina arhitectilor si aici?

Daca au o vina este ca poate au cedat prea usor in timpul comunismului si au lasat sa se distruga elemente de identificare ale acestui oras si am pierdut ansamblul Vacaresti, biserica Sf, Vineri, ca a fost distrusa zona Uranus. Ca au gandit cartiere-dormitor, ca nu au avut viziunea erei motorizarii, desi in aceasi epoca vestul Europei se confrunta cu problema traficului auto sufocant. Ca au transformat mici orase in poluri urbane fara legatura ca spiritul zonei, motiv pentru care poti confunda un cartier din Sibiu, cu unul din Targoviste sau din Suceava.

Daca avem poluri urbane care cresc in Nordul Bucrestiului fara nicio legatura cu infrastructura urbana nu e vina arhitectilor. Aici e treaba primariei ca avizeaza si aproba PUD-uri si PUZ-uri pe care dezvoltatorii construiesc folosind fiecare centimetru patrat de teren, iar in caz de incendiu, masina de pompieri trebuie sa aiba un furtun foarte lung, pentru ca pe roti nu va incapea pe strazile prea stramte ale cartierelor VIP. Totusi aceeasi primarie face un PUG in care apare zona forestiera acolo unde este un cartier, disparand strazi intregi… pentru ca miza electorala e mai mare decat realitatea de pe teren.

Astazi ascultam pe jumatate amuzata faptul ca echipa de la Top Gear a parcurs in 45 de minute o distanta pe care o apreciau la 15 minute. Pacat ca nu i-a salvat autostrada suspendata a domnul doctor. Probabil e mai usor sa plantezi copaci de-a lungul autostrazii intre Otopeni si intrarea in Bucuresti in plina vegetatie si care sa se usuce absolut toti. Ma intreb daca tot vina arhitectilor e si aici… probabil estetica vazuta de ei implica un decor autumnal….

Regret ca ajungem sa discutam despre aceasta profesie pe care o respect in acest context. Am crescut cu respectul pentru constructii probabil pentru ca ansamblul de blocuri construit de tatal meu crestea mai repede decat imi crestea mie la acea varsta numarul la pantof. Astazi am multi prieteni arhitecti. Este regretabil insa ca putini din absolventii facultatilor de arhitectura, dupa 6 ani de facultate si inca 2 de stagiu aleg sa practice aceasta meserie (sau sa o practice in Romania) si asta pentru ca “sistemul ticalosit” nu le-a oferit nicio sansa in afara retelei… Presa a scris mai vast si cu o penita mai ascutita despre fostul arhitect sef al capitalei… Un exemplu de care m-am lovit chiar eu: am primit un certificat de urbanism pentru o modificare minora dupa 9 luni de la depunerea documentatiei si mi se cereau avize de la toate institutiile posibile si asta pentru ca nu “am intervenit”. Pentru cineva care profeseaza din asta 9 luni… nu e mult, e sinucigas mai ales ca e o profesie liberala cu multe incompatibilitati.

Si totusi respectul pentru aceasta profesie ramane. Cei care au intrat in vreo librarie mai bine dotata au vazut albume de arhitectura ale arhitectilor celebri ai lumii: Foster, Tadao Ando, Llyod Wright, Mies van der Rohe, Calatrava, Mario Bota… si au vazut ca nu sunt niste carti foarte accesibile. Este o literatuara de nisa si totusi cu adresabilitate universala. In tari care si-au gasit identitatea culturala arhitectura aduce bani, mai multi decat turismul promovat cu traista.

Regretul meu nu se rezuma la faptul ca nu gasim astfel de albume si cu Horia Creanga, Cristofi Cerchez, Duiliu Marcu si de ce nu contemporanii Radu Teaca, Dorin Ştefan ci si ca nu reusim sa apreciem si sa identificam elementele de patrimoniu arhitectonic pe care-l avem.

Ce pacat ca atunci cand avem un vizitator din strainatate ii oferim ca meniu Palatul Parlamentului, Castelul Peles si eventual Bran. Va rog sa priviti mai atent in jurul dumneavoastra. Daca totusi nu identificati cladirile simbol in spatele mesh-urilor de zeci de metri care atarna pe cladiri facand reclama la cele mai diverse produse sau colacii de cabluri de pe stalpii de tensiune va invit sa plecati in cautarea lor insotiti de un ghid adnotat ”Bucuresti, arhitectura si modernitate”, scris de Mariana Celac, Octavian Carabela, Marius Marcu-Lepadat ce prezinta 344 de repere arhitectura din epoca moderna pana in prezent cu fotografie si o mica descriere, pentru o recunoastere usoara in teren.

Va recomand sa luati aceasta carte in peregrinarile la pas sau pe bicicleta si sa nu uitati aparatul foto. S-ar putea sa imortalizati pentru ultima oara anumite repere de arhitectura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: