Alternative politice pentru Partidul National Liberal

Experienta personala s-a imbogatit considerabil in aceasta campanie electorala. Discutiile cu oamenii  pe strada si in cadrul audientelor te fac sa-ti schimbi viziunea despre lumea in care crezi ca traiesti. Strada e altceva fata de strategiile din birou. Atunci cand oamenii iti pun intrebari emotionale despre politica pragmatismul de birou paleste.

Zona 5 a Sectorului 5 pe care am coordonat-o impreuna cu Catalin Zavara porneste de la Parcul Sebastian-Aleea Salaj-Calea Rahovei- Piata Rahovei. Este unul din cartierele de blocuri gri, cu oameni care sunt afectati direct de criza financiara, multi dintre ei fiind bugetari. Oameni care au copii la scoala si pentru care trebuie sa plateasca meditatii… oameni pe care grijile de zi cu zi ii fac sa priveasca viata in alb si negru si care nu mai accepta compromisuri. Le-au trait prea mult si prea intens in special in ultimii 20 de ani.

Si totusi acesti oameni s-au mobilizat si au dat credit unui candidat liberal intr-un procent care ne-a adus in topul primelor 10 filiale din tara. Daca nu ai cunoaste zona ai spune ca doctrina liberala a castigat. Si totusi cat de mult ne-am insela daca am privi lucrurile atat de simplist. Votul din turul I al alegerilor prezidentiale pentru candidatul liberal a reprezentat o speranta de schimbare, o alternative la politica actuala… un nou presedinte… fara trecut in Partidul Comunist, fara moguli si fara a avea in spate un partid care le aminteste de mineriade.

Acest entuziasm a existat sporadic si cu ocazia altor alegeri prezidentiale. Imi amintesc efervescenta Pietei Universitatii in 1996 cu ocazia alegerii presedintelui Emil Constantinescu si apoi in 2004 cu ocazia castigarii alegerilor de catre Alianta DA si a presedintelui Traian Basescu. De fiecare data a urmat dezamagirea… se pare ca pana acum ne-a fost dat sa traim intr-o sinusoida a asteptarilor… Poate ca e timpul pentru un nou tip de a face politica…

Astazi Partidul National Liberal e pus in fata unei alternative: intrarea la guvernare sau ramanerea in opozitie…  Americanii au o zicala: “niciodata nu spune niciodata”. Dar totusi sunt moment in care trebuie sa decizi. Astazi e un astfel de moment…

Alternativa intrarii la guvernare alaturi de un partener care nu si-a respectat niciun partener si cu care ai o experienta de guvernare nefericita te duce cu gandul la revenirea intr-o casnicie care s-a terminat urat. Dar politica este pragmatica si asa cum am descoperit de ceva vreme se reduce la cifre.  Guvernarea Boc a fost una mai mult decat neinspirata pentru Romania (nu si pentru PDL) care a acumulat datorii uriase, iar banii deja s-au cheltuit. In prezent Romania nu are un buget pentru 2010 si are nevoie de o decalare a termenului transei FMI din februarie in decembrie pentru a nu avea intarzieri de plati la pensii si salarii in luna ianuarie. Pentru aceasta are nevoie de a demonstra FMI ca indeplineste 2 conditii: guvern stabil si majoritate parlamentara.

Sa nu uitam ca masurile nepopulare nu s-au luat in 2009 desi trebuiau luate (reduceri de posturi in special in sectorul bugetar) dar se vor lua in 2010, grevele feroviarilor ai a celor de la METROREX s-au amanat pe durata campaniei electorale, iar pentru a le indeplini solicitarile trebuie crescuta subventia alocata de la buget si nu scazuta cum cere FMI. Toate acestea sunt masuri nepopulare, pe care imagistic PDL nu vrea sa si le asume singular. Aceasta este problema reala si nu numarul de parlamentari pentru majoritatea parlamentara. PDL a reusit fiind la guvernare sa fie mereu in opozitie… desi a avut premier si ministerele importante a lasat raspunderea elementelor grele asupra partenerului de guvernare, centrand atentia spre propria victimizare.

Matematic nu este greu de obtinut majoritatea parlamentara. Sa facem o supozitie: procentul PDL in Parlament este de 35,24%, UDMR este 6,58,% minoritatile nationale 3,82% ceea ce cumulate reprezinta 45,64% diferenta se obtine incluzand grupul independentilor declarati 3% sau… camuflati (doar inca 3 parlamentari). Daca nu au majoritatea prin apropierea de un grup parlamentar diferenta este mica si se obtine la bucata, o specialitate deja a PDL. Atunci ramane nevoia de a gasi un tap ispasitor, pentru momentele dificile din aceasta iarna.

Totusi fata de aceasta tara cu totii suntem responsabili… iar intarzierea platilor de catre FMI ne afecteaza pe toti si intarzie revenirea financiara. Imaginea si ratingul de tara ar fi afectate ceea ce ar duce la scaderea credibilitatii pe piata creditelor externe si a increderii in potentialul pietei financiare romanesti cu tot ce ar presupune acest lucru: reducerea nivelului investitiilor straine, relocarea in state mai stabile a investitiilor straine existente, cresterea somajului si venituri mai mici la buget.

Pragmatismul electoral trebuie sa paleasca acum in fata responsabilitatilor fata de Romania. Partidul National Liberal nu a stat deoparte nicioadata cand istoria a avut nevoie de el si sunt convinsa ca indiferent de decizia de azi luata de conducerea sa nu ii va dezamagi pe cei care cred inca intr-un altfel de politica. Cu bun simt si responsabilitate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: