Splendida cetatea celor o mie de sori. Tinutul Secuiesc

  Afganistan. O tara, o cultura, oameni… devenit un substantiv comun dintr-unul propriu care s-ar traduce prin terorism, orase scufundate in praful ridicat de jeep-uri  ale armatei indiferent de numele ei. Cat de usor asimilam anumite lucruri fara sa cautam in spatele unor imagini… si sa credem apoi ca sunt izvorate din propria gandire… Cate stim noi despre cultura afgana? Despre cele mai mari statui ale lui Budha sau despre oamenii care au creat drumul matasii, despre poetii lor?

   Acum doua zile Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare pentru Muammar Kadhafi sub acuzatia de crime impotriva umanitatii, pentru crimele şi persecuţiile comise de forţele de securitate libiene împotriva populaţiei civile, după izbucnirea revoltei la jumătatea lui februarie, în special la Tripoli, Benghazi şi Misrata. Si totusi nimic despre perioada de peste 40 de ani de cand a preluat puterea printr-o lovitura de stat, in care tensiunile etnice au fost inabusite prin asasinate si torturi…

         Nu am calitatea de a vorbi despre Orientul mijlociu, alta decat a celui care spera ca traieste intr-un stat de drept si care priveste succesiunea de evenimente din aceasta parte a lumii cu ingrijorare fata de radicalizarile oricaror forte dar si cu compasiune fata de civilii din aceste tari.

         Cuvantul asta „civili” sau „victime colaterale” suna total golit de continut. Nu sunt oameni, cu chip si dorinte, nu au identitate, nu au rude care sa le planga disparitia.. doar un numar anuntat din cand in cand la stirile despre Orientul Mijlociu sau despre cea mai mare parte a Africii.

        Privind harta mondiala observi ce enclava privilegiata este Europa, Australia o parte a Americii si a Orientului Indepartat. In rest o mare de AK-47, mine antipersonal, copii de 12 ani soldati… mame care nu-si vor revedea nicicand copiii, femei supuse la cele mai inumane tratamente doar pentru ca sunt femei, boli in taberele de refugiati care ucid la fel de multi civili ca si bombardamentele aeriane, resurse impartite inechitabil de catre cei care ar trebui sa protejeze…

         In plina dezbatere referitoare la resurse anuntul guvernului SUA referitor la propriul deficit bugetar in conditia sustinerii celui mai costisitor razboi din istoria mondiala, nu fac decat sa creeze panica pe toate bursele de valori. Leul romanesc intra la apa de mai bine de o saptamana, in conditia in care pretul benzinei la pompa se apropie de pragul psihologic de 6 lei.

       La stiri aflam ca harta Romaniei se poate imparti dupa bunul plac a catorva persoane si dintr-o data simtim cum se alimenteaza resentimente etnice pe care generatiile dinaintea noastra le-ar avea de disputat.

         O discutie usoara de dupa-amiaza cu un prieten drag se transforma fara sa inteleg intr-un monolog ultranationalist, in care acuzatiile fata de regimul Horthy se indreapta spre o intreaga minoritate etnica…  Varsta interlocutorului meu este in jur de 30 ani.. nu a trait el sau parintii lui acele zile, iar originea lui este din Muntenia. Dar stie. Simte. Nu poti tagadui asta…  Complicata o discutie cand celalalt simte ca asa e cu toata firea lui.

      Ziaristi in cautare de senzational aseamana judetele Covasna si Harghita cu Kosovo… Realizeaza oare cineva ca se implinesc 21 de ani de la declararea independentei Kosovo si 12 ani de la Rezolutia ONU 1244 prin care este declarat teritoriu sub administrare ONU ani in care politica de epurare etnica a lovit mii de civili, victimele fiind deopotriva sirbi si albanezi?!?

           Asta nu s-a intamplat la mii de km de noi.. ci la 600 km de Bucuresti!!

         Discursul ultranationalist nu are cum sa nu aiba feedback cu efect dublu. Iar spirala nu poate fi controlata de la un moment dat de nimeni, nici macar de politicienii care au folosit-o.

         Toate gandurile astea au aparut de la o carte despre Afganistan pe care va recomand sa o cititi. Cartea se numeste „Splendida cetate a celor o mie de sori” scrisa de Khaled Hosseini. Nu e propaganda americana sau sovietica, ci una despre viata in aceasta tara pe parcursul a 4 decenii din 1959 „al 26-lea an de domnie al regelui Zahir Shah” pana in 2003, inceputul reconstructiei  Afganistanului sub protectie NATO. Viață care incepe foarte diferit pentru doua femei dar pe care istoria traita le aduce la acelasi numitor, suportand aceleasi umilinte.

         Lovitura de stat impotriva regelui Shah si cucerirea de catre sovietici a Kabulului aduc cu ele o scurta perioada de liniste si prosperitate, desi in munti luptele continua. In oras insa femeile primesc drepturi egale cu barbatii si sunt acceptate in scoli, universitati, ocupa functii, pot conduce autoturisme si se pot imbraca occidental. Mai curand insa pot avea aceste drepturi in functie de statutul si clasa sociala din care proveneau. Femei precum Miriam trebuie sa poarte burka indiferent daca propaganda sovietica vorbeste de egalitate de gen sau daca Afganistanul e condus de talibani.

         Dar pe aceeasi strada o fetita merge la scoala si la cinematograf. Tatal ei are planuri mari pentru ea, chiar daca singura avere ce i-a mai ramas sunt cartile dupa ce a fost dat afara din invatamant, neavand origini sanatoase pentru propaganda sovietica.

         Inarmarea talibanilor si castigarea razboiului impotriva sovieticilor duc la inceperea razboiului civil interetnic (mult spus interetnic, mai degraba intertribal, fiind adesea factiuni ale aceleiasi etni in conflict). Apar primii morti in Kabul, scoli care se inchid si oameni ca se refugiaza in Pakistan. Prieteni care incep sa se certe la un gratar, pornind de la dispute in care ies la suprafata rabufniri mocnite intre azeri si uzbeci, pastuni, hazari si tadjici.

     Fara a se centra pe schimbarile succesive de conducere personaje precum Hekmatyar, Massoud, Najibullah, Dostum, Sayyaf sau Mullahul Omar sunt aparitii care lasa in urma orase parasite, mii de refugiati, militii care patruleaza prin orase cucerind strada dupa strada intr-o lupta interetnica in care conducerea tribala beneficiaza de mortiere, mitraliere, jeepuri dar si limitari de drepturi mai ales asupra femeilor.

         Preluarea puterii de talibani aduce si primele informatii asupra ce inseamna stat islamic. Am sa citez din anuntul lor de la portavocile din jeepurile si camioanele pline cu barbati cu barbi imbarcati militar si fluturand AK-47 in aer. Semn de bun venit in fata multimilor adunate care spera ca razboiul civil s-a terminat si o data cu el moartea ca ceva firesc pe stazi.

„Toti cetatenii trebuie sa se roage de 3 ori pe zi. Daca a venit ora rugaciunii si ati fost prinsi facand altceva veti fi batuti.

Toti cetatenii isi vor lasa barbile sa creasca. Lungimea cerecta este de cel putin un pumn inclestat sub barbie. Daca veti incalca aceasta porunca veti fi batuti.

Toti baietii vor purta turbane. Baietii din clasa a intai pana in clasa a sasea vor purta turbane negre, cei din clasele mai mari albe. Toti barbatii vor purta turbane islamice. Gulerele de la camasi vor fi inchise cu nasturi.

Cantatul este interzis. Dansatul este interzis.

Jocurile de carti, de sah, pariurile si inaltarea de zmeie sunt interzise.

Scrierea de carti, vizionarea de filme si pictarea de tablouri sunt interzise.

Daca detineti papagali veti fi batuti. Pasarile vor fi omorate.

Daca veti fura, vi se va taia mana din incheietura. Daca veti fura din nou, vi se va taia laba piciorului.

Daca nu sunteti musulmani, nu va rugati in locuri in care puteti fi vazuti de musulmani. Daca o veti face, veti fi batuti si bagati la inchisoare. Daca veti fi prinsi ca incercati sa convertiti un musulman la credinta voastra, veti fi executati.

Atentie femei:

Veti sta tot timpul in casele voastre, nu este cuviincios ca femeile sa bata strazile fara rost. Daca iesiti afara este obligatoriu sa fiti insotite de un mahrma, o ruda barbat. Daca veti fi prinse singure pe strada, veti fi batute si trimise acasa.

Nu va veti arata sub nicio imprejurare chipul. Cand veti iesi, va veti acoperi cu burqa. Daca nu va veti supune veti fi batute crunt.

Produsele cosmetice sunt interzise. Bijuteriile sunt interzise. Nu veti purta haine provocatoare. Nu veti vorbi decat daca sunteti intrebate. Nu veti privi barbatii in ochi. Nu veti rade in public. In caz contrar veti fi batute.

Nu va veti da cu oja pe unghii. In caz contrar vi se va taia un deget.

Fetelor le este interzis sa mearga la scoala. Toate scolile de fete vor fi inchise imediat. Daca veti incerca sa deschideti o scoala de fete, veti fi batuti iar scoala va fi inchisa.

Femeilor le este interzis sa munceasca.

Daca veti fi gasite vinovate de adulter veti fi omorate cu pietre.

Ascultati. Ascultati cu atentie. Supuneti-va. Allah-u-ak-bar.”

       Acesta este varful icebergului. Urmeaza spitale inchise pentru femei (doar nu au voie sa fie vazute de un alt barbat, iar femeile nu au voie sa munceasca, nici ca medic), maternitati in care cezarianele se fac fara anestezie. Acasa televizorul este ingropat, pana la vremuri mai bune. Peste tot oameni care isi vand lucrurile pentru un bol de mancare. Si totul se gaseste de cumparat doar de la speculanti si contrabandisti.

         In aceste conditii o fiica de 15 ani ramasa orfana in urma unei mortiere nu are alte alternativa decat sa devina a doua sotie a unui barbat de 60 de ani, retrograd, pentru care femeia este doar o supapa de descarcare a propriilor frustrari si limite. Visele de facultate se reduc la incisivi cazuti in urma batailor.. iar viata se reduce la o lupta cu fiecare zi pentru viata ei si a copiilor nascuti fara voie…

         Pentru ca nu imi propun o recenzie de carte va las sa descoperiti singuri povestea aceasta in care dramele personale se intalnesc cu o istorie nedreapta. O poveste in care dincolo de vicisitudini descoperi resurse nebanuite de speranta, iubire si putere de a darui pana la sacrificiul suprem.

         Nu-mi doresc sa descoperim un Kosovo sau un Kabul la 300 de km de Bucuresti, nici astazi si nici in toamna. Si stiu ca nici voi! Depinde insa de noi sa nu lasam sa se intample asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: