Posibile soluţii la provocările actuale ale sistemului de pensii din România

academia-oamenilor-de-stiinta-din-romania-150x150Lucrare prezentata in cadrul Sesiunii Ştiinţifice de Toamnă a Academiei Oamenilor de Știință din România, Panelul Omul, societatea şi libertatea

1. Situaţia actuală

Situaţia pensionarilor din România

În pofida modificărilor făcute până în prezent şi a sacrificiului generaţiei actuale de pensionari, sistemul de pensii se află tot mai aproape de limita sustenabilității.
Cu o rată de înlocuire a venitului la bătrâneţe faţă de salariu de 58% (rezultat ca raport al pensiei medii la salariul mediu) şi cu o sustenabilitate redusă a bugetului de pensii publice, bazat pe aprox. 2,5% transferuri de la bugetul de stat şi cu o rată de dependenţă de 0.93% a raportului angajat (4,3 mil. pers)/pensionar (5,4 mil pers) sistemul public de pensii îşi arată limitele în prezent, lăsând un potenţial de înlocuire redus pentru generațiile tinere și active.
Migraţia forţei de muncă – aprox. 4 mil. persoane active în decurs de 20 ani, un număr aproape egal cu totalul actual al salariaţilor din România, fac dificilă găsirea unui echilibru rezonabil între veniturile pensionarilor şi contribuţiilor persoanelor active, care au de asemenea propriile probleme cu rata sărăciei. În acelaşi timp, raportat la restul populaţiei, vârstnicii au cea mai mică rată a sărăciei (3%).
Deşi, speranţa de viaţă în România (71,6 ani ) nu este încă la nivelul mediei UE (77,55 ani), trendul ascendent al acesteia, corelat cu sporul negativ al populaţiei (0.83) generează inversarea piramidei demografice
Astăzi, doar 4,3 milioane de salariați susțin 5,9 milioane de pensionari și beneficiari de indemnizații plătite de Casa Naţională de Pensii Publice, cu o rată nesustenabilă de dependență de peste 1,3 pensionari și beneficiari de indemnizații pentru fiecare salariat, ceea ce generează un deficit al sistemul de pensii de aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an, datorii care se transmit generațiilor următoare.
Guvernele succesive au încurajat pensionările anticipate ca modalitate de a rezolva problema lipsei locurilor de muncă, ceea ce face ca astăzi, mai mult de o cincime din pensionari (21,5%) au beneficiat de o formă de pensionare timpurie. Doar 72,7% dintre pensionari şi-au încetat activitatea ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale de vârstă și vechime. Vârsta medie la data pensionării, calculată pentru persoanele care au făcut obiectul acestei cercetări statistice, a fost de 56,9 ani, cea mai mică din Uniunea Europeană , mult sub cerința legală din prezent de 64,5 ani pentru bărbați și 59,5 ani pentru femei. În anul 2012 la fiecare persoană de peste 65 de ani existau 5 persoane apte de muncă (15-64 ani), dar mai puţin de o persoana era salariat care plătea contribuţii pentru sistemul public de pensii.
Rata de ocupare în rândul pensionarilor este una din cele mai mici din Uniunea Europeană, doar 20,9% din pensionari au fost/ sunt după pensionare persoane ocupate, iar dintre aceştia majoritatea covârşitoare a pensionarilor ocupaţi lucrau în sectorul agricol (97,0%) şi aveau statut profesional de lucrător pe cont propriu sau lucrător familial neremunerat (98,5%), doar 1,5% au lucrat/lucrează ca salariaţi. De asemenea, sunt peste 272 mii persoane care nu primesc pensie și nici nu au contribuit vreodată la un fond de pensii.
Cu o pensie medie în sistemul public de pensii de 811 lei, din care peste 10% sunt beneficiari ai indemnizaţiei sociale pentru pensionari (pensie minim garantată de 350 lei), rata medie de înlocuire a venitului salarial prin pensie ca raport între pensia medie realizată anual şi venitul mediu salarial (brut sau net) realizat în acelaşi an este de 0,57.
Contrar imaginii generale, plata pensiilor ne costă aproximativ 7% din PIB anual, ponderea cheltuielilor cu pensiile fluctuând în ultimii 10 ani între 6 –7% din PIB, de altfel, una din cele mai mici din UE unde cheltuielile cu pensiile au reprezentat în medie 12% din PIB, în timp ce la nivelul UE15, media acestora cheltuieli a fost de 12,5% din PIB.

Situaţia persoanelor active

România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, potrivit Băncii Mondiale în anul 2012, 41,7% din populaţie fiind afectată, numărul celor săraci sau excluşi din punct de vedere social a rămas destul de stabil până în prezent, aproximativ 8,9 milioane de persoane. Din segmentul cel mai vulnerabil se regăsesc familiile cu peste 2 copii, în condiţiile în care rata deprivării materiale la copii este cea mai mare din UE de 78%, faţă de o medie de 21% . În acest context, cei mai puţin afectaţi de sărăcie, fiind surpinzător, pensionarii . Astăzi populaţia afectată de lipsuri materiale grave reprezinta 29,4% din totalul populaţiei României, rata sărăciei diferă în funcţie de statutul profesional: rata sărăciei fiind 1%, pensionarii 2%, lucrătorii pe cont propriu 12%, şomeri 9%, studenţi 6%, persoanele casnice 10% .
Chiar şi în cazul persoanelor ocupate situaţia nu este îmbucurătoare, având în vedere faptul că rata sărăciei în cadrul acestei categorii este de 19% , ceea ce înseamnă că unul din 5 salariaţi nu pot avea un nivel de viaţă la nivel care să le asigure minimul necesar vieţii. De altfel, veniturile din muncă acoperă doar aproximativ 80% din necesităţile angajaţilor cu salarii insuficiente, diferenţa fiind completată din trasferuri sociale şi din pensiile părinţilor. Salariile reduse şi povara fiscală ridicată încurajează munca la negru, care reprezintă cea mai mare parte din economia subterană. România are cea mai extinsă economie subterană din UE raportat la mărimea economiei, reprezentând 28,4% din PIB
Gradul redus de ocupare este unul din cauzele acestui procent de persoane aflate în situaţii de risc de excluziune socială şi de sărăcie absolută , respectiv, relativă. La rându-i, esta are cauze multiple de ordin individual (nivel precar de educaţie, stare de sănătate, situaţie familială, demotivare) şi colectiv (dezvoltare locală insuficientă pentru a susţine/ crea locuri de muncă, neadecvarea curiculei şcolară la nevoile pieţei, cultură antreprenorială scăzută, lipsa serviciilor sociale de suport a persoanelor dependente din familie). Rata de ocupare scăzută a femeilor şi a grupurilor vulnerabile de ex. a persoanelor cu handicap (doar 12,7%, cea mai mică din UE, raportat la o medie de 49,8 EU28) sau a tinerilor ieşiţi din sistemul de protecţie a copilului ne arată câtă resursă umană pierde România, concomitent cu costul ridicat al administrării unui sistem de peste 50 de prestaţii sociale.
Pornind de la principiul că „cel mai bun program social este un loc de muncă ”, odată crescută rata ocupării vom reduce şi rata de dependenţă de ajutoarele sociale, crescând calitatea vieţii nu doar persoanelor scoase din zona de dependenţă socială ci şi creând un aflux de capital social în întreaga economie cu efecte pozitive pentru toţi cetăţenii României.
Din păcate, însă, rata şomajului BIM a rămas relativ constantă în ultimii 2 ani, fiind pentru anul 2013 de 7,3%, care deşi nu este mare comparativ cu alte state membre, trebuie corelată cu rata ocupării (59,7%), una din cele mai scăzute din UE și cu cea a productivităţii muncii (59,5%), pe ultimul loc din Uniunea Europeană.
Factorii care generează aceste realităţi şi comparaţia negativă faţă de celelalte state membre sunt, pe de o parte, decalajul tehnologic al economiei în ansamblul său, numărul mare al persoanelor care lucrează în agricultura de subzistenţă dar şi calificarea neadaptată cerinţelor pieţei. Astfel, se observă că nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare îl au absolvenţii învăţământului superior (81,7%), iar pe măsură ce scade nivelul de educaţie, scade şi gradul de ocupare. Astfel, la nivelul anului 2013 erau ocupate 62,9% dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie şi numai 42,1% dintre cele cu nivel scăzut de educaţie. Chiar şi în acest context, activităţile cu salarii mici devin neatractive, astfel în agricultură au scăzut cu 48 mii persoane numărul celor salarizaţi, respectiv al celor care au lucrat în învăţământ (-22 mii persoane), sau în sectoare unde consumul contractat reduce numărul locurilor de muncă, precum în zona intermedieri financiare şi asigurari (-13 mii persoane) sau ca urmare a unor angajamente ale guvernului cu troica precum producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică respectiv administraţie publică şi apărare (ambele activităţi cu -11 mii persoane fiecare).
Aparent paradoxal, există domenii de înaltă calificare unde resursa umană este dificil de găsit. Se închid secţii de spital în lipsa unor medici specialişti, iar centrele de cercetare-dezvoltare ale marilor companii au adesea personal importat. Cu toate acestea, România rămâne unul din principalii furnizori de resursă umană înalt calificată din Uniunea Europeană dar şi SUA sau Israel. Din păcate la nivelul pierderii nete prin migraţie, la fiecare 2,47 minute pleacă un român definitiv din ţară .
O altă problemă a ocupării forţei de muncă actuale este rata şomajului de lungă durată (în şomaj de un an şi peste) care, deşi numeric nu este mare, (3,4%) ascunde în fapt o migraţie a forţei de muncă înspre mediul rural respectiv, înspre alte state, concomitent cu o reducere a încrederii a celor care rămân în capacitatea de a-şi găsi un loc de muncă şi intrarea lor în dependenţa ajutoarelor sociale (83% dintre persoanele inactive declară că nu caută un loc de muncă şi nu sunt disponibile să înceapă lucrul nici dacă li s-ar oferi un post). În acest context, incidenţa şomajului de lungă durată este de 46,4% raportată la numărul şomerilor de lungă durată care reuşesc să îşi găsească un loc de muncă, iar în mediul urban este de 51%.
Impactul acestei rate scăzute a ocuprii este mai dramatică pentru tineri (15-24 ani), unde rata şomajului este de 24,3%, a celui de lungă durată (în şomaj de şase luni şi peste) a fost de 14,2%, iar incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tineretului de 59,9%, în condiţiile scăderii cu 2 pp în 2013 a ratei ocupării în rândul tinerilor, la 22,8%. În concluzie, doar 2 din 10 tineri este salariat.
În concluzie, ponderea angajaţilor în total populaţie este de 31%, faţă de 44% Germania, cea ce situează România pe locul 25 din UE al numărului de contribuabili în total populaţie. Astfel, România, o ţară cu o populaţie de 20 de milioane de persoane, din care aproape jumătate (9 milioane) sunt apte de muncă, numărul de salariaţi care lucrează legal este de 4,3 milioane, din care 1,1 milioane bugetari, la care se adaugă aproximativ alte 2 milioane sunt persoane active dar fără forme legale (însă al căror impact se regăseşte în consum). În comparaţie Germania, la o populaţie de 80 de mili¬oane de persoane din care jumătate sunt apte de muncă (39,5 milioane de oameni), ca angajaţi sunt înregistrate peste 35 de milioane de per¬soane.
Având în vedere cele de mai sus, se identifică mai multe probleme corelate:
a) rata redusă de ocupare – problema reală a numărului redus de persoane contribuabile cu impact în prezent dar şi care vor fi vulnerabile la vârsta pensionării;
b) rata de productivitate redusă a celor activi cu impaxt implicit la nivelul salariilor lor;
c) rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor cu influenţă asupra migraţiei forţei de muncă active, cu impact pe termen mediu şi lung asupra demografiei (cu toate implicaţiile economice – sistemele de asigurări sociale, îmbătrânirea populaţiei, creşterea sporului negativ, încetinirea consumului, creşterea cheltuielilor pe segmentul sanitar şi reducerea celui de învăţământ, cercetare –dezvoltare);
d) riscurile inactivităţii prelungite – neadaptare profesională şi dependenţă de ajutoarele sociale, risc de marginalizare socială a unui procent major din populaţia activă;
e) riscul ridicat de sărăcie al persoanelor angajate, cu impact asupra motivaţiei de a munci.

3. Tendinţe privind situaţia viitoare a sistemului de pensii

România se află în primele 5 state membre UE care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii. Mediana vârstei populaţiei va ajunge la 46 de ani în 2030 şi 52 de ani în 2060, de la 39 de ani în 2011 .
Dacă în 1990 la fiecare salariat existau 0,4 pensionari, raportul s-a inversat începând din 1998 iar în prezent la fiecare salariat sunt 1,3 pensionari iar ca prognoză la orizontul anului 2060 la fiecare salariat vor fi 1,5 pensionari.
În ipoteza menţinerii fertilităţii prezente la 1,25 copii la o femeie şi fără a lua în calcul fenomenul de migraţie, populaţia României este estimată a fi în 2050 de 15 milioane, în 2060 sub 14 milioane, iar în 2100 aproximativ 8 milioane.
Îmbătrânirea populaţiei afectează toate structurile sociale şi bugetare de la reducerea PIB-ului potenţial, la presiunea pe bugetele speciale şi la schimbarea ponderii consumului şi al tipului de produse şi servicii căutate.

4. Posibile soluţii/ măsuri pentru întărirea sustenabilităţii viitoare a sistemului de pensii din România

Situaţia prezentată obligă la luarea măsurilor de reducere a numărului de pensionari raportat la numarul de persoane contribuabile, prin creşterea vârstei de pensionare, dar care se loveşte de limitele fizice ale numărului de locuri de muncă pe care piaţa muncii le poate genera şi a ratei de ocupare a persoanelor după vârsta de pensionare, corelativ cu măsuri proactive pentru familie şi cuplurile tinere. În acest context, este necesară de asemenea, multiplicarea veniturilor la bătrâneţe sau în caz de invaliditate, prin utilizarea tuturor resurselor potenţiale.
Din acest motiv modalitatea de a echilibra structural sistemul de pensii implică un summum de măsuri integrate pentru creşterea bazei de contribuabili prin creșterea numărului de salariați şi/sau alte forme de contribuabili şi îmbunătăţirea raportului de dependenţă intergeneraţională, reducerea pe viitor numărului de pensionari şi multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice.

a. Modalităţile propuse de a realiza creşterea ratei de ocupare cu 10% până în anul 2020 şi îmbunătăţirea raportului de dependenţă intergeneraţională sunt:
1. focalizare pe locurile de muncă verzi şi de economie socială, având în principal următoarele grupuri ţintă: tineri cu vârste între 16 şi 25 de ani; lucrători cu vârsta între 50 şi 64 de ani; persoane cu responsabilități familiale complexe; tinerii din mediul rural, minorități etnice, inclusiv minoritatea romă;
2. creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice: locuri de muncă subvenţionate pentru pensionari; susţinerea antreprenoriatului pentru persoane peste 50 ani; subvenţionarea programelor de formare profesională şi recalificare pentru persoane vârstnice;
3. reducerea fenomenului “migrației creierelor”prin acordarea de facilități angajatorilor care crează noi locuri de muncă pentru tineri, mai ales a celor din mediul rural, iar pentru creșterea atractivității pieței muncii interne pentru aceştia;-acces la credite pentru locuință și studii cu rate ale dobânzilor accesibile și restituibile pe termen lung, garantate de stat;
4. creşterea calificării şi implicit, a productivităţii muncii prin introducerea obligativităţii angajatorului de a oferi cursuri de formare și/sau specializare profesională de minim 5 zile lucrătoare/an pentru angajaţi pentru creșterea productivității muncii și a ratei de ocupare contrabalansată de sancţiuni în cazul nerealizării obligaţiei.; acordarea dreptului angajatorului de a opta pentru un program de formare profesională pentru salariaţii săi, finanţat din bugetul asigurărilor sociale de şomaj la 5 ani, respectiv la 3 ani în cazul retehnologizării; promovarea burselor private în parteriat cu unităţile de învăţământ, utilizabile de orice tip de angajator, pentru formarea de viitori salariaţi potrivit profilului propriu; promovarea studiilor medii tehnologice, pentru o forţă de muncă calificată;
5. reducerea fenomenului muncii la negru şi întărirea disciplinei fiscale prin creşterea transparenţei şi reducerea costurilor administrative pentru angajator şi întărirea responsabilităţii individuale prin accesul transparent al asiguratului la informaţiile personale privind asigurările sociale acumulate cu implicaţii asupra gradului de responsabilitate individuală pentru veniturile de înlocuire;
6. adaptarea legislativă la noile realități ale pieței forței de muncă bazată pe noi tipuri de contracte de muncă (ex. teleworking, net-jobs) și reducerea barierelor administrative în cazul muncii ocazionale și a detașării transnaționale indiferent de stat, inclusiv pentru spaţiile maritime internaţionale (nave, pescadoare, platforme petroliere), prin care se reglementează profesii noi cu valoare adăugată mare;
7. reanalizarea, împreună cu partenerii sociali, politicii de mobilitate a forţei de muncă pentru state membre UE şi a politicii imigraţioniste din state candidate respectiv state terţe pentru personal înalt calificat şi de vârstă activă –în corelaţie cu necesarul de forţă de muncă pe sectoare de activitate;
8. accesul la credite avantajoase sau reduceri de contribuţii sociale pentru angajatorii care crează locuri de muncă în localităţi cu rata şomajului mai mare decât media naţională, în condiţii de zonă defavorizată.

b. Creşterea ratei natalităţii pentru îmbănătăţirea ratei de înlocuire intergeneraţionale prin:
• dezvoltarea durabilă a oraşelor prin planuri integrate de dezvoltare urbană cu componentă socială – centre de cartier pentru familie (complexe sociale multiscop gratuite – grădiniţă/ afterschool, centru respiro pentru membrii familiilor persoanelor dependente, dispensar, farmacie, spălătorie, magazin cu produse de bază, frizerie pentru persoanele cu venituri reduse). Scopul acestei intervenţii financiare este de a asigura condiţii de îngrijire şi de degrevare temporară de responsabilităţile familiale pentru persoanelor active aparţinând categoriilor sociale dezavantajate pentru a putea să se angajeze/ să îşi păstreze locul de muncă;
• crearea unui sistem integrat de servicii şi prestaţii sociale pentru grupurile vulnerabile: actualizarea strategiei pentru persoanele vârstnice pornind de la nevoile multiple ale persoanei vârsnice şi a principiului acordării priorităţii prevenției şi a susţinerii serviciilor la domiciliu (costuri reduse, calitate mai bună a vieţii); crearea unui cadru legal și instituțional special privind dependenţa şi adicţiile, cu servicii specializate pentru dependenţa funcţională datorată vârstei, handicapului, adicţiilor (alcool, droguri) şi pentru bolnavii în stare terminală; crearea unui sistem integrat de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități pornind de la încadrarea în grad de handicap, la planul de recuperare precum și la accesul la educaţie şi formare profesională accesibilizată și de orientare profesională având ca scop creșterea gradului de ocupare și scăderea gradului de dependență a persoanelor cu dizabilităţi.
• politică socială centrată pe copil şi familie – servicii directe pentru copiii proveniţi din familii cu venituri limitate şi promovarea unor mecanisme de sprijin a părinților şi de asigurare a unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională; asigurarea accesului la educație antepreșcolară și școlară ca drept fundamental al copilului; subvenționarea produselor de strictă necesitate de îngrijire şi educaţie pentru copiii provenind din familii cu venituri reduse (TVA redus, produse gratuite), pentru a reduce rata malnutriţiei copilului şi implicit a creşte performanţa lui şcolară.
• creşterea gradului de acces la servicii de educaţie pentru grupurile vulnerabile prin programe dedicate de alfabetizare şi echivalare de cunoştinţe.

c. Modalităţile propuse de a realiza reducerea pe viitor numărului de pensionari şi îmbunătăţirea fluxului venituri-cheltuieli ale bugetului de asigurări sociale, sunt:
1.creşterea treptată şi egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei;
2. creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice: locuri de muncă subvenţionate pentru pensionari; susţinerea antreprenoriatului pentru persoane peste 50 ani; subvenţionarea programelor de formare profesională şi recalificare pentru persoane vârstnice
3. reducerea numărului pensionărilor anticipate;
4. acordarea de scheme de ajutor pentru facilitarea adaptării la tehnologii şi a aplicării principiului învăţării de-a lungul vieţii pentru persoanele cu vârstă între 55 ani şi vârsta legală de pensionare.
5. preluarea de către bugetul de stat a prestaţiilor de asigurări sociale noncontributive – ajutorul de deces, biletele de tratament balnear, bilete odihnă;
6. preluarea pensiilor de invaliditate de bugetul asigurărilor de sănătate, model utilizat de unele state membre.

d. Pentru îmbunătăţirea ratei de înlocuire dintre venitul din perioada activă şi venitul de înlocuire pentru vârstnici, cuvântul cheie este creşterea responsabilităţii individuale. Responsabilitatea generală a statului trebuie să fie corelată cu responsabilitatea individuală. Un stat democratic are pârghiile necesare de a garanta veniturile de înlocuire doar dacă cetăţeanul a contribuit să şi le creeze, de aceea obiectivele sunt:

I. Întărirea şi creşterea gradului de conştientizare a efectelor aplicării principiului contributivității și al responsabilității individuale prin:
1. creşterea gradului de conformare fiscală şi reducerea muncii la negru/ gri pe principiul fiecare ban contribuit contează la pensie, atât în timpul vieţii active cât şi ulterior, pentru veniturile obţinute după pensionare;
2. toleranţă zero faţă de munca la negru şi urmărirea virării contribuţiilor (prin cardul de asigurat, inclusiv prin plata directă a acestora de către beneficiar);
3. creșterea responsabilității pentru veniturile de bătrânețe a persoanelor care lucrează în activități ocazionale și sezoniere, în special în agricultură, prin crearea unui sistem de asigurări complex, având în vedere specificul acestor activități, (Pilon V –detaliat mai jos).

II. multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice. În acest scop este necesară:

1. Pilon 1- Pensia publică. Pentru creşterea sustenabilităţii sistemului public de pensii (şi reducerea efectelor directe ale îmbătrânirii populaţiei, ale migraţiei forţei de muncă calificată) este necesară schimbarea principiilor care guvernează sistemul public de pensii, de la un sistem de tip P-Y-G la un sistem de conturi individuale de economisire prin investiţii prudenţiale, centrat pe principiul contributivității, al responsabilității individuale şi al definirii şi garantării beneficiilor. În acest sens este necesară asigurarea de măsuri de atenuare a costurilor reformei, fără afectarea veniturilor beneficiarilor în plată sau cu perioadă de acumulare mică pe toată durata perioadei de tranziție (în prognoza creşterii ratei de ocupare la 70% şi a creşterii ratei de dependenţă ca urmare a ieşirii la pensie a cohortei de decreţei, perioada de tranziţie calculată este de aproximativ 18 ani). În acest sens, este necesară colectarea unor fonduri de rezervă pentru sistemul public de pensii.
2. Pilon 2-Pensii private obligatorii. Iniţiat ca un sistem bazat pe contribuţii definite, este necesară:
– întărirea încrederii participanţilor în sistemul de pensii private obligatorii prin: 1. adoptarea legislaţiei privind plata pensiilor obligatorii private; 2. protejarea drepturilor participanţilor prin reglementarea a trei tipuri de fonduri de pensii administrate privat, cu profil de risc diferit, denumite generic conservator, echilibrat şi dinamic, pentru ca aderarea să se facă în condiţii mai transparente; 3. adecvarea capitalului social al administratorului pentru îndeplinirea cerinţelor minime de solvabilitate; 4. compensarea diferenţelor de rentabilitate sub rentabilitatea minimă şi reglementarea posibilităţii aportului în numerar din surse proprii ale administratorului, în contul fondului de pensii administrat; 5. detalierea şi diversificarea formelor de plată şi condiţiile în care se pot obţine, în cazul pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii;
– lărgirea bazei participanţilor prin: modificarea prevederilor legale privind modalitatea prin care dobândesc calitatea de participant la sistemul de pensii private, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi funcţionarii publici cu statut special din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale; modificarea prevederilor legale privind crearea posibilităţii aderării voluntare a persoanelor peste 45 ani, care să adune un minim de 60 de luni de contribuţii pentru deschiderea dreptului la pensie;
3. Pilon III – Pensii private facultative. Iniţiat ca un sistem bazat pe contribuţii definite, poate fi îmbunătăţit prin:
– acordarea unui regim egal de deductibilităţi fiscale pentru asigurarile de viaţă plătite sub forma de pensie, cu regim fiscal echivalent pilonului III de pensii;
– posibilitatea diversificării portofoliului de investiţii (SMART economy), cu impact asupra creării de locuri de muncă sustenabile şi a finanţării cercetării şi dezvoltării;
4. Completarea sistemului multipilon ca sursă de multiplicare a veniturilor la bătrâneţe cu încă 3 sisteme de asigurări sociale, care se urmărească eliminarea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, multiplicarea venitului la bătrâneţe dar şi în egală măsură o stimulare a creşterii economice prin investirea sumelor acumulate în fondurile de pensii private şi de dezvoltare pieţei de capital cu lichidităţi care nu sunt deloc de neglijat, ceea ce generează o creştere indirectă a consumului.
I. Introducerea sistemului privat facultativ de pensii ocupaţionale (Pilonul IV privat) cu contribuția asiguratului și a angajatorului fără a fi mai mică de un raport de 1:1, stabilit prin pachetul salariat negociat la nivel colectiv aplicabil la nivelul angajatorului, în vederea fidelizării salariaţilor cu deductibilitate fiscală. Acest sistem există în Ungaria şi Bulgaria din 2007;
II. Introducerea sistemului public facultativ de pensii ocupaţionale (Pilonul IV public) ar putea fi un fond public de pensii care să multiplice o parte a veniturilor pilonului I şi ar putea fi bazat pe un fond special, rezultat din administrarea privată a activelor constituite din doua componente: acţiuni ale statului la diferite societăţi comerciale, respectiv, de sume în numerar, provenite din privatizari şi din care să fie plătite pensii de tip ocupaţional ale bugetarilor cu statut special (forţe armate şi siguranţă naţională, personal navigant, diplomaţi). Astfel, în funcţie de opţiunea salariatului, pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de responsabilitate socială şi uzură, se poate aplica sistemului facultativ public de pensii ocupaţionale în raport de contribuţie 1/3 angajat, 2/3 statul.
III. Pilon V – Sistem asigurări sociale pentru activităţi ocazionale. Având în vedere rata ocupării formale reduse în agricultură, dar şi în alte sectoare de activitate – activităţi ziliere sau sezoniere, este necesară creșterea responsabilității pentru veniturile prezente şi viitoare (inclusiv de bătrânețe) a acestor persoane, prin crearea unui sistem de drepturi de asigurări sociale (pensii dar şi asigurări sociale de sănătate, şomaj şi accidente de muncă şi boli profesionale). Acest sistem, administrat privat, permite accesul la servicii medicale stabilite prin contractul cadru dar şi drepturi de pensie publică administrată privat, prin stabilirea proporţională a cotelor de contribuţie aferente beneficiarului în funcţie de venit anual declarat. În vederea deschiderii dreptului la pensie publică privată a beneficiarilor cu venituri ocazionale, stagiul minim de cotizare este de 60 de contribuţii lunare minime. Nivelul contribuţiei lunare minime este stabilită anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale. Perioadele de cotizare sub această perioadă garantează, totuşi, deschiderea dreptului la un venit ce poate fi acordat (la îndeplinirea condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă) în sumă completă sau eşalonat pe o perioadă de timp, proporţională cu venitul acumulat.

Biografie
1. Banca Mondială http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=child+poverty+nicosia+2012&source=web&cd=6&ved=0CEkQFjAF&url=http%3A%2F%2Fwww.ceps.lu%2Fpubli_viewer.cfm%3Ftmp%3D1899&ei=E6qPUMHZA8vhtQaHjIGABA&usg=AFQjCNGAn1CEjvqbrRzKMOwBw90ATpPofw
2. Banca Mondială http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Brief-on-poverty-mapping-in-Romania-2014-03-04a-ro.pdf
BCR Cercetare Martie 2013 – Implicaţiile economice ale procesului de îmbătrânire a populaţiei României
3. http://demograffiti.wordpress.com/2014/08/11/populatia-romaniei-la-1-iulie-2014/
4. EUROSTAT
5. INS 2014
6. Preda, M. & Grigoraş, V. (2011). The Public Pension System in Romania: Myths and Facts. Transylvanian Review of Administrative Sciences, No. 32 E/2011, pp. 235-251, http://www.rtsa.ro/en/files/TRAS-32E-2011-15Preda-Grigoras.pdf
7. Ronald Regan
8. SILC 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: