Sistemul de pensii din România. Provocări şi posibile soluţii

academia-oamenilor-de-stiinta-din-romania-150x150

Articol prezentat in cadrul Sesiunii de Primavara AOSR 26.03.2015

1. Situaţia actuală

Astăzi, doar 4,3 milioane de salariați îi susțin pe cei 5,184 milioane de pensionari și beneficiari de indemnizații plătite de Casa Naţională de Pensii Publice. În 2014, la fiecare persoană de peste 65 de ani existau 5 persoane apte de muncă (15-64 ani), dar mai puţin de o persoana era salariat care plătea contribuţii pentru sistemul public de pensii . Acest fapt determină o rată nesustenabilă de dependență de peste 1,3 pensionari și beneficiari de indemnizații pentru fiecare salariat, ceea ce generează un deficit al sistemul de pensii de aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an, datorii care se transmit generațiilor următoare. Din păcate, aceste costuri care cresc an de an pe fondul îmbătrânirii populației și al resimțirii decalajului de dezvoltare al României față de celelalte state membre ale Uniunii Europene .
Efectele negative asupra sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii datorate îmbătrânirii populaţiei sunt determinate în principal de: 1. creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, 2. scăderea natalităţii şi, nu în ultimul rând, 3. migraţia fortei de muncă active. Criza financiară a agravat şi mai mult problemele structurale create de îmbătrânirea populaţiei, cu care se confruntă întreaga civilizaţie occidentală, unde sistemele de pensii se confruntă cu dificultăţi mari în a-şi îndeplini promisiunile privind pensiile, din cauza creşterii şomajului, a diminuării creşterii economice, a creşterii nivelurilor datoriei publice şi a volatilităţii pieţelor financiare .
Sistemul de pensii din România, față de alte state, se confruntă şi cu efectele negative ale unor măsuri luate pentru a oferi alternative la reducerea locurilor de muncă, precum: pensionările anticipate masive în anii ‚90, care au redus numărul de contribuabili cu circa 5% şi au majorat numărul de pensionari cu peste 16% ; creşterea masivă a pensionărilor datorată încadrării în grupe superioare de muncă; uşurinţa cu care s-au obţinut pensionările de invaliditate fără bază legală. Rezultatul acestor măsuri, este că astăzi doar 73,2% dintre pensionari şi-au încetat activitatea ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale de vârstă și vechime. Vârsta medie reală la data pensionării, a fost de 56,9 ani, este cea mai mică din Uniunea Europeană , mult sub cerința legală din prezent de 64,5 ani pentru bărbați și 59,5 ani pentru femei.
Rata de ocupare în rândul pensionarilor este una din cele mai mici din Uniunea Europeană, doar 20,9% din pensionari au fost/sunt după pensionare persoane ocupate, iar dintre aceştia majoritatea covârşitoare a pensionarilor ocupaţi lucrau în sectorul agricol (97 %) şi aveau statut profesional de lucrător pe cont propriu sau lucrător familial neremunerat (98,5%), doar 1,5% au lucrat/ lucrează ca salariaţi. De asemenea, sunt peste 272 mii persoane care nu primesc pensie și nici nu au contribuit vreodată la un fond de pensii. Cu o pensie medie în sistemul public de pensii de 847 lei , din care peste 10% (8% din totalul pensionarilor de asigurări sociale şi 22,6% din totalul pensionarilor din fostul sistem al pensionarilor agricultori ) sunt beneficiari ai indemnizaţiei sociale pentru pensionari (cunoscută ca pensia minim garantată în valoare de 400 lei), rata medie de înlocuire a venitului salarial prin pensie ca raport între pensia medie realizată anual şi venitul mediu salarial (brut sau net) realizat în acelaşi an este de 0,57.
Dacă în 1990 la fiecare salariat existau 0,4 pensionari, raportul s-a inversat începând din 1998 iar în prezent la fiecare salariat sunt 1,3 pensionari; la orizontul anului 2060 la fiecare salariat vor fi 1,5 pensionari. În cifre absolute în anul 1990 erau 3,58 mil. pensionari și 7,997 mil. salariati iar astăzi sunt 5,184 mil. pensionari (cu un milion mai putin decat in 2001) si 4,4 mil. salariati. Rata de dependenţă economică a vârstnicilor determină ca raport înte persoanele în vârstă inactive (65+) şi populaţia ocupată totală (20 – 64 ani) va crește de la 32 in 2010 la 109 in 2060, în timp ce rata totală de dependență ca raport între populaţia inactivă totală şi populaţia ocupată va crește de la 131 în 2010 la 217 in 2060. Migraţia forţei de muncă – aprox. 4 mil. persoane active în decurs de 20 ani, un număr aproape egal cu totalul actual al salariaţilor din România, fac dificilă găsirea unui echilibru rezonabil între veniturile pensionarilor şi contribuţiilor persoanelor active, care au de asemenea propriile probleme cu rata sărăciei . În acelaşi timp, raportat la restul populaţiei, vârstnicii au cea mai mică rată a sărăciei (3%) .
România se află în primele 5 state membre UE care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii. Mediana vârstei populaţiei va ajunge la 46 de ani în 2030 şi 52 de ani în 2060, de la 39 de ani în 2011. Speranța de viață după vârsta de 65 de ani este de 17,2 ani la femei și de 14 ani la bărbați și va crește în 2030 la 20 ani la femei și 16,9 ani la bărbați, pentru a ajunge la 23,8 ani la femei și 20,8 ani la bărbați . Acest lucru va determina o creștere a populaţia vârstnică de la 3,2 milioane de persoane (2007) la peste 5,1 milioane în 2050, ponderea acesteia ajungând la 31,5%, faţă de 14,9% în 2007.

Cu o rată de înlocuire a venitului la bătrâneţe faţă de salariu de 58% (rezultat ca raport al pensiei medii la salariul mediu ) şi cu o sustenabilitate redusă a bugetului de pensii publice, bazat pe aprox. 2,5% transferuri de la bugetul de stat şi cu o rată de dependenţă de 0.93% a raportului angajat (4,3 mil. pers)/pensionar (5,4 mil pers) sistemul public de pensii îşi arată limitele în prezent, lăsând un potenţial de înlocuire redus pentru generațiile tinere și active. Deşi, speranţa de viaţă în România (74,6 ani ) nu este încă la nivelul mediei UE (77,55 ani), trendul ascendent al acesteia, corelat cu sporul negativ al populaţiei (0.83) generează inversarea piramidei demografice .
Ieşirea la pensie a generaţiei decreţeilor, a celor aproximativ 1,7 milioane de români care s-au născut în anii care au urmat Decretului-Lege nr.770/1966 care interzicea avortul (1966-decembrie 1989), începând cu anul 2023 (femei) respectiv anul 2026 (bărbaţi) – pensie anticipată, va adânci decalajul dintre persoanele active şi pensionari, într-un orizont de timp de 8 ani. Impactul financiar va fi completat de cel al intrării în plată şi a primei generaţii de participanţi ai sistemului de pensii administrat privat – Pilon II, începând cu anul 2024 (femei), respectiv anul 2027 (bărbaţi), pentru participanţii (voluntari) care la data primei aderări, anul 2007, aveau vârsta de 45 ani.

Situaţia persoanelor active

România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, potrivit Băncii Mondiale în anul 2012, 41,7% din populaţie fiind afectată, numărul celor săraci sau excluşi din punct de vedere social a rămas destul de stabil până în prezent, aproximativ 8,9 milioane de persoane. Din segmentul cel mai vulnerabil se regăsesc familiile cu peste 2 copii, în condiţiile în care rata deprivării materiale la copii este cea mai mare din UE de 78%, faţă de o medie UE 27 de 21% . În acest context, cel mai puţin afectaţi de sărăcie, fiind surpinzător, pensionarii . Astăzi populaţia afectată de lipsuri materiale grave reprezinta 29,4% din totalul populaţiei României, rata sărăciei diferă în funcţie de statutul profesional: rata sărăciei fiind 1%, pensionarii 2%, lucrătorii pe cont propriu 12%, şomeri 9%, studenţi 6%, persoanele casnice 10% .
Chiar şi în cazul persoanelor ocupate situaţia nu este îmbucurătoare, având în vedere faptul că rata sărăciei în cadrul acestei categorii este de 19% , ceea ce înseamnă că unul din 5 salariaţi nu pot avea un nivel de viaţă la un nivel care să le asigure minimul necesar vieţii. De altfel, veniturile din muncă acoperă doar aproximativ 80% din necesităţile angajaţilor cu salarii insuficiente, diferenţa fiind completată din trasferuri sociale şi din pensiile părinţilor. Salariile reduse şi povara fiscală ridicată încurajează munca la negru, care reprezintă cea mai mare parte din economia subterană. România are cea mai extinsă economie subterană din UE raportat la mărimea economiei, reprezentând 28,4% din PIB
Gradul redus de ocupare este unul din cauzele acestui procent de persoane aflate în situaţii de risc de excluziune socială şi de sărăcie absolută , respectiv, relativă. La rându-i, acesta are cauze multiple atât de ordin individual (nivel precar de educaţie, stare de sănătate, situaţie familială, demotivare) cât şi colectiv (dezvoltare locală insuficientă pentru a susţine/ crea locuri de muncă, neadecvarea curiculei şcolară la nevoile pieţei, cultură antreprenorială scăzută, lipsa serviciilor sociale de suport a persoanelor dependente din familie). Rata de ocupare scăzută a femeilor şi a grupurilor vulnerabile de ex. a persoanelor cu handicap (doar 12,7%, cea mai mică din UE, raportat la o medie de 49,8% EU28) sau a tinerilor ieşiţi din sistemul de protecţie a copilului ne arată câtă resursă umană pierde România, concomitent cu costul ridicat al administrării sistemului de prestaţii sociale, bazat pe testarea veniturilor şi mijloacelor de obţinere a veniturilor, dar care are încă o rată ridicată de vulnerabilitate la factorii de risc (eroare, fraudă, corupţie).

Pornind de la principiul că „cel mai bun program social este un loc de muncă ”, consider că motorul ieşirii din sărăcie este creşterea ratei de ocupare, astfel odată crescută rata ocupării se reduce şi rata de dependenţă de ajutoarele sociale, crescând calitatea vieţii nu doar persoanelor scoase din zona de dependenţă socială ci şi a celorlalţi prin afluxul de capital social în întreaga economie. Pentru atingerea acestui obiectiv măsurile de ocupare trebuie să fie completate de măsuri de asistenţă şi protecţie a familiei, în special a femeii, cea care se regăseşte cultural în situaţia de a îngriji persoanele dependente din familie. România are printre cele mai reduse numeric servicii de îngrijire a copilului (15% din copii sunt inclusi in crese respectiv 59% in gradinite) ceea ce duce la o revenire pe piata muncii intarziata pentru femei .
Deşi rata şomajului BIM a rămas relativ constantă în 2012-2013 ani, fiind pentru anul 2013 de 7,3%, şi cu o scădere la 6,5% pentru anul 2014, în limite sub alte state membre, aceste cifre trebuie corelate cu rata ocupării (59,7%), una din cele mai scăzute din UE și cu cea a productivităţii muncii (59,5%), pe ultimul loc din Uniunea Europeană, ceea ce schimbă perspectiva ratei reale a şomajului.
O altă problemă a ocupării forţei de muncă actuale este rata şomajului de lungă durată (în şomaj de un an şi peste) care, deşi numeric nu este mare, (3,4%) ascunde în fapt o migraţie a forţei de muncă înspre mediul rural/urban in forme informale de ocupare respectiv, înspre alte state, concomitent cu o reducere a încrederii a celor care rămân în capacitatea de a-şi găsi un loc de muncă şi intrarea lor în dependenţa ajutoarelor sociale (83% dintre persoanele inactive declară că nu caută un loc de muncă şi nu sunt disponibile să înceapă lucrul nici dacă li s-ar oferi un post). În acest context, incidenţa şomajului de lungă durată este de aproximativ 46,4% raportată la numărul şomerilor de lungă durată care reuşesc să îşi găsească un loc de muncă, iar în mediul urban este de 51%.
Impactul acestei rate scăzute a ocuprii este mai dramatică pentru tineri (15-24 ani), unde rata şomajului este de 24,3%, a celui de lungă durată (în şomaj de şase luni şi peste) a fost de 14,2%, iar incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tineretului de 59,9%, în condiţiile scăderii cu 2 pp în 2013 a ratei ocupării în rândul tinerilor, la 22,8%. În concluzie, doar 2 din 10 tineri este salariat.
Factorii care generează aceste realităţi şi comparaţia negativă faţă de celelalte state membre sunt, pe de o parte, decalajul tehnologic al economiei în ansamblul său, numărul mare al persoanelor care lucrează în agricultura de subzistenţă dar şi calificarea neadaptată cerinţelor pieţei. Astfel, se observă că nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare îl au absolvenţii învăţământului superior (81,7%), iar pe măsură ce scade nivelul de educaţie, scade şi gradul de ocupare. Astfel, la nivelul anului 2013 erau ocupate 62,9% dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie şi numai 42,1% dintre cele cu nivel scăzut de educaţie. Chiar şi în acest context, activităţile cu salarii mici devin neatractive, astfel în agricultură au scăzut cu 48 mii persoane numărul celor salarizaţi, respectiv al celor care au lucrat în învăţământ (-22 mii persoane), sau în sectoare unde consumul contractat reduce numărul locurilor de muncă, precum în zona intermedieri financiare şi asigurari (-13 mii persoane) sau ca urmare a unor angajamente ale guvernului cu troica precum producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică respectiv administraţie publică şi apărare (ambele activităţi cu -11 mii persoane fiecare).
Aparent paradoxal, există domenii de înaltă calificare unde resursa umană este dificil de găsit. Se închid secţii de spital în lipsa unor medici specialişti, iar centrele de cercetare-dezvoltare ale marilor companii au adesea personal importat. Cu toate acestea, România rămâne unul din principalii furnizori de resursă umană înalt calificată din Uniunea Europeană dar şi SUA sau Israel. Din păcate la nivelul pierderii nete prin migraţie, la fiecare 2,47 minute pleacă un român definitiv din ţară .

În concluzie, ponderea angajaţilor în total populaţie este de 31%, faţă de 44% Germania, ceea ce situează România pe locul 25 din UE al numărului de contribuabili în total populaţie. Astfel, România, o ţară cu o populaţie de 20 de milioane de persoane, din care aproape jumătate (9 milioane) sunt apte de muncă, numărul de salariaţi care lucrează legal este de 4,3 milioane, din care 1,1 milioane bugetari, la care se adaugă aproximativ alte 2 milioane sunt persoane active dar fără forme legale (însă al căror impact se regăseşte în consum). În comparaţie Germania, la o populaţie de 80 de mili¬oane de persoane din care jumătate sunt apte de muncă (39,5 milioane de oameni), ca angajaţi sunt înregistrate peste 35 de milioane de per-soane.

Având în vedere cele de mai sus, se identifică mai multe probleme corelate:
a) rata redusă de ocupare – problema reală a numărului redus de persoane contribuabile cu impact în prezent dar şi care vor fi vulnerabile la vârsta pensionării;
b) rata de productivitate redusă a celor activi cu impact implicit la nivelul salariilor lor;
c) rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor cu influenţă asupra migraţiei forţei de muncă active, cu implicaţii complexe asupra demografiei (impact economic negativ – sistemele de asigurări sociale, îmbătrânirea populaţiei, creşterea sporului negativ, încetinirea consumului, creşterea cheltuielilor pe segmentul sanitar şi reducerea celui de învăţământ, cercetare –dezvoltare);
d) riscurile inactivităţii prelungite – neadaptare profesională şi dependenţă de ajutoarele sociale, risc de marginalizare socială a unui procent major din populaţia activă;
e) riscul ridicat de sărăcie al persoanelor angajate, cu impact asupra motivaţiei de a munci.

3. Tendinţe privind situaţia viitoare a sistemului de pensii

Potrivit prognozelor decila de vârstă cea mai afectată va fi populaţia tânără care va cunoaşte o scădere semnificativă, de la 3,3 milioane în 2007, la 2,3 milioane în 2030 şi la numai 1,6 milioane în 2050 . Acest lucru are efect asupra ratei fertilității, numărul potențialelor mame scăzând, dar și asupra numărului de persoane active (-53,7% diferenţa 2050/2010). În ipoteza menţinerii fertilităţii la 1,3 copii la o femeie şi fără a lua în calcul fenomenul de migraţie, populaţia României este estimată a fi în 2050 de 16,083 milioane persoane (prognoza medie) . Proiecția ratei a fertilității demonstrează un decalaj între România și media europeană, de la 1,38 la 1,59 in 2010, care se accentuează în timp, la 1,41 (România) la 1,62 (UE) în 2020 pentru a ajunge la 1,48 (România) față de 1,66 (UE) în 2040. Ţările din Uniunea Europeană pot însă să compenseze sporul natural negativ printr-o migraţie netă .
Costurile nereformării sistemului de pensii sunt mari și nu se opresc la aceste cifre:
1. scăderea numărului de contribuabili, rata de scădere în perioada 2010–2060 fiind estimată la peste 16% corelativ cu creşterea numărului de pensionari, rata de creştere estimată pentru intervalul 2010–2060 fiind de peste 15%;
2. accentuarea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, estimându-se că în anul 2050, deficitul, ca procent din PIB, poate ajunge la circa 12% (de la 7-8%);
3. reducerea cu 59% a nivelului mediu al beneficiilor din sistemul public de pensii pentru a menţine sustenabil sistemul de pensii din punct de vedere fiscal (dacă vârsta de pensionare şi structura actuală a sistemului nu se modifică);
4. reducerea ratei medii nete de înlocuire, de la 48,9% în 2010 la 23% în 2050, dacă se optează pentru reducerea beneficiilor, în scopul menţinerii echilibrului financiar al sistemului public de pensii;
5. creşterea vârstei de pensionare la nivele dramatice – 70 de ani, pentru ca sistemul de pensii să devină sustenabil din punct de vedere fiscal (fără a fi nevoie de transferuri de la bugetul de stat, toţi ceilalţi parametri ai sistemului public de pensii fiind păstraţi neschimbaţi) .
4. Posibile soluţii/ măsuri pentru întărirea sustenabilităţii viitoare a sistemului de pensii din România

Situaţia prezentată obligă la luarea măsurilor de creştere a numărului de persoane contribuabile raportat la numărul de pensionari, prin creşterea vârstei de pensionare, dar care se loveşte de limitele fizice ale numărului de locuri de muncă pe care piaţa muncii le poate genera şi a ratei de ocupare a persoanelor după vârsta de pensionare, corelativ cu măsuri proactive pentru familie şi cuplurile tinere. În acest context, este necesară de asemenea, multiplicarea veniturilor la bătrâneţe sau în caz de invaliditate, prin utilizarea tuturor resurselor potenţiale.
Din acest motiv, modalitatea de a echilibra structural sistemul de pensii implică un complex de măsuri integrate pentru creşterea bazei de contribuabili prin creșterea numărului de salariați şi/sau alte forme de contribuabili şi îmbunătăţirea raportului de dependenţă intergeneraţională, reducerea pe viitor numărului de pensionari şi multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice.

a. Modalităţile propuse de a realiza creşterea ratei de ocupare cu 10% până în anul 2020 şi îmbunătăţirea raportului de dependenţă intergeneraţională sunt:
1. focalizare pe locurile de muncă verzi şi de economie socială, având în principal următoarele grupuri ţintă: tineri cu vârste între 16 şi 25 de ani; lucrători cu vârsta între 50 şi 64 de ani; persoane cu responsabilități familiale complexe; tinerii din mediul rural, minorități etnice, inclusiv minoritatea romă; măsuri active de creştere a atractivităţii utilizării formelor alternative de energie electrică, cu un potenţial de creare a peste 50.000 locuri de muncă;
2. creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice: măsuri active pentru ocuparea locurilor de muncă pensionari şi pentru susţinerea antreprenoriatului pentru persoane peste 50 ani; subvenţionarea programelor de formare profesională şi recalificare pentru persoane vârstnice;
3. reducerea fenomenului “migrației creierelor”prin acordarea de facilități angajatorilor care crează noi locuri de muncă pentru tineri, mai ales a celor din mediul rural, iar pentru creșterea atractivității pieței muncii interne pentru aceştia;-acces la credite pentru locuință și studii cu rate ale dobânzilor accesibile și restituibile pe termen lung, garantate de stat;
4. creşterea calificării şi implicit, a productivităţii muncii prin introducerea obligativităţii angajatorului de a oferi cursuri de formare și/sau specializare profesională de minim 5 zile lucrătoare/an pentru angajaţi pentru creșterea productivității muncii și a ratei de ocupare contrabalansată de sancţiuni în cazul nerealizării obligaţiei; acordarea dreptului angajatorului de a opta pentru un program de formare profesională pentru salariaţii săi, finanţat din bugetul asigurărilor sociale de şomaj la 5 ani, respectiv la 3 ani în cazul retehnologizării; promovarea burselor private în parteriat cu unităţile de învăţământ, utilizabile de orice tip de angajator, pentru formarea de viitori salariaţi potrivit profilului propriu, inclusiv prin utilzarea tichetului social ; promovarea studiilor medii tehnologice, pentru o forţă de muncă calificată;
5. reducerea fenomenului muncii la negru şi întărirea disciplinei fiscale prin creşterea transparenţei şi reducerea costurilor administrative pentru angajator şi întărirea responsabilităţii individuale prin accesul transparent al asiguratului la informaţiile personale privind asigurările sociale acumulate cu implicaţii asupra gradului de responsabilitate individuală pentru veniturile de înlocuire;
6. adaptarea legislativă la noile realități ale pieței forței de muncă bazată pe noi tipuri de contracte de muncă (ex. teleworking, net-jobs) și reducerea barierelor administrative în cazul muncii ocazionale și a detașării transnaționale indiferent de stat, inclusiv pentru spaţiile maritime internaţionale (nave, pescadoare, platforme petroliere), prin care se reglementează profesii noi cu valoare adăugată mare;
7. reanalizarea, împreună cu partenerii sociali, politicii de mobilitate a forţei de muncă pentru state membre UE şi a politicii imigraţioniste din state candidate respectiv state terţe pentru personal înalt calificat sau pentru profesii unde este deficit de forţă de muncă – şi de vârstă activă –în corelaţie cu necesarul de forţă de muncă pe sectoare de activitate;
8. accesul la credite avantajoase şi/sau reduceri de contribuţii sociale pentru angajatorii care crează locuri de muncă în localităţi cu rata şomajului mai mare decât media naţională, în condiţii de zonă defavorizată.

b. Creşterea ratei natalităţii pentru îmbănătăţirea ratei de înlocuire intergeneraţionale prin:
• dezvoltarea durabilă a oraşelor prin planuri integrate de dezvoltare urbană cu componentă socială – one stop shopp in cartiere pentru familie (complexe sociale multiscop gratuite – grădiniţă/ afterschool, centru respiro pentru membrii familiilor persoanelor dependente, dispensar, farmacie, spălătorie, magazin cu produse de bază, frizerie pentru persoanele cu venituri reduse). Scopul acestei intervenţii financiare este de a asigura condiţii de îngrijire şi de degrevare temporară de responsabilităţile familiale pentru persoanelor active aparţinând categoriilor sociale dezavantajate pentru a putea să se angajeze/ să îşi păstreze locul de muncă;
• crearea unui sistem integrat de servicii şi prestaţii sociale pentru grupurile vulnerabile: măsuri active pentru persoanele vârstnice pornind de la nevoile multiple ale persoanei vârsnice şi a principiului acordării priorităţii prevenției şi a susţinerii serviciilor la domiciliu (costuri reduse, calitate mai bună a vieţii); crearea unui cadru legal și instituțional special privind dependenţa şi adicţiile, cu servicii specializate pentru dependenţa funcţională datorată vârstei, handicapului, adicţiilor (alcool, droguri) respectiv pentru bolnavii în stare terminală; crearea unui sistem integrat de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități pornind de la încadrarea în grad de handicap, la planul de recuperare precum și la accesul la educaţie şi formare profesională accesibilizată și de orientare profesională având ca scop creșterea gradului de ocupare și scăderea gradului de dependență a persoanelor cu dizabilităţi.
• politică socială centrată pe copil şi familie – servicii directe pentru copiii proveniţi din familii cu venituri limitate şi promovarea unor mecanisme de sprijin a părinților şi de asigurare a unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională; mecanisme flexibile de ocupare pentru familiile in care sunt persoane dependente, subventionate; asigurarea accesului la educație antepreșcolară și școlară ca drept fundamental al copilului; subvenționarea produselor de strictă necesitate de îngrijire şi educaţie pentru copiii provenind din familii cu venituri reduse (TVA redus, produse gratuite), pentru a reduce rata malnutriţiei copilului şi implicit a creşte performanţa lui şcolară.
• creşterea gradului de acces la servicii de educaţie pentru grupurile vulnerabile prin programe dedicate de alfabetizare şi echivalare de calificări bazat pe cunoştinţe achiziţionate în sistem nonformal.

c. Modalităţile propuse de a realiza îmbunătăţirea fluxului venituri-cheltuieli ale bugetului de asigurări sociale, sunt:
Singura modalitate de a echilibra structural sistemul de pensii este creşterea bazei de contribuabili prin creșterea numărului de salariați și implicit, reducerea numărului de pensionari. Modalitatea de a realiza acest lucru este prin:

1. creşterea treptată şi armonizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei;
2. creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice;
3. continuarea politicii de reducere a numărului pensionărilor anticipate;
4. acordarea de scheme de ajutor pentru facilitarea adaptării la tehnologii şi a aplicării principiului învăţării de-a lungul vieţii pentru persoanele cu vârstă între 55 ani şi vârsta legală de pensionare.
5. preluarea de către bugetul de stat a prestaţiilor de asigurări sociale noncontributive – ajutorul de deces, biletele de tratament balnear, bilete odihnă;
6. preluarea pensiilor de invaliditate de bugetul asigurărilor de sănătate, model utilizat de unele state membre.

d. Pentru îmbunătăţirea ratei de înlocuire dintre venitul din perioada activă şi venitul de înlocuire pentru vârstnici, cuvântul cheie este creşterea responsabilităţii individuale. Responsabilitatea generală a statului trebuie să fie corelată cu responsabilitatea individuală. Un stat democratic are pârghiile necesare de a garanta veniturile de înlocuire doar dacă cetăţeanul a contribuit să şi le creeze, de aceea obiectivele sunt:

I. Întărirea şi creşterea gradului de conştientizare a efectelor aplicării principiului contributivității și al responsabilității individuale prin:
1. creşterea gradului de conformare fiscală şi reducerea muncii la negru/ gri pe principiul „fiecare ban contribuit contează la pensie”, atât în timpul vieţii active cât şi ulterior, pentru veniturile obţinute după pensionare;
2. toleranţă zero faţă de munca la negru şi urmărirea virării contribuţiilor (prin cardul de asigurat, inclusiv prin plata directă a acestora de către beneficiar);
3. creșterea responsabilității pentru veniturile de bătrânețe a persoanelor care lucrează în activități ocazionale și sezoniere, în special în agricultură, prin crearea unui sistem de asigurări complex, având în vedere specificul acestor activități, (Pilon V –detaliat mai jos).

II. multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice. În acest scop este necesară:

1. Pilon 1- Pensia publică.

Pe termen lung trebuie analizat dacă principiul pay-as you-go poate fi utilizat în perspectiva inversării piramidei demografice şi dacă nu este timpul să dezbatem posibilitatea ca acest sistem să fie transformat într-un sistem de conturi individuale de economisire prin investiţii prudenţiale, centrat pe principiul contributivității, al responsabilității individuale şi al definirii şi garantării beneficiilor.
În acest sens este necesară asigurarea de măsuri de atenuare a costurilor reformei, fără afectarea veniturilor beneficiarilor în plată sau cu perioadă de acumulare mică pe toată durata perioadei de tranziție. În prognoza creşterii ratei de ocupare la 70% până în 2020 şi a creşterii ratei de dependenţă, ca urmare a ieşirii la pensie a cohortei de decreţei, perioada de tranziţie calculată este de aproximativ 20 ani.
Având în vedere perioada lungă tranzitorie între cele 2 sisteme, cel actual bazat pe sistemul P-Y-G și cel bazat pe conturi individuale cu capitalizare, sunt necesare soluții pentru minimalizarea impactului asupra deficitului bugetului de stat, fără a reduce nivelul de viață al pensionarilor și a viitorilor pensionari pe toată durata perioadei de tranziţie prin colectarea unor fonduri de rezervă pentru sistemul public de pensii și asumarea unor costuri suplimentare suportate de la bugetul de stat pentru întreaga perioadă de tranziție.
Sistemul de pensii bazat pe capitalizare în conturi personale va asigura posibilitatea pensionării atât pentru limită de vârstă, cât şi pensii anticipate sau pentru invaliditate/ incapacitate ori pensii de urmaş/supravieţuitor, precum și garantarea unei indemnizații minime garantate, ca formă de compensare acordată tuturor celor care nu se califică pentru celelalte scheme de pensii. Diferența în plată față de suma pensia ca rezultat al participării în sistemul de asigurări de pensii va fi acordată de la bugetul de stat, respectiv de la bugetul de asigurări de sănătate (pensia de invaliditate), sau bugetul de asigurări de accidente de muncă și boli profesionale (pensie invaliditate, pensie de urmaș) dacă invaliditatea a rezultat ca risc acoperit de aceste fonduri.

2. multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, prin sistemul de asigurări multipilon, în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice.

În cadrul Pilonului II – Asigurări private obligatorii, pot fi luate următoarele măsuri:
a. întărirea încrederii participanţilor în sistemul de pensii private obligatorii prin:
1. adoptarea legislaţiei privind plata pensiilor obligatorii private;
2. protejarea drepturilor participanţilor prin reglementarea a trei tipuri de fonduri de pensii administrate privat, cu profil de risc diferit, denumite generic conservator, echilibrat şi dinamic, pentru ca aderarea să se facă în condiţii mai transparente;
3. detalierea şi diversificarea formelor de plată şi condiţiile în care se pot obţine, în cazul pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii;
4. adecvarea capitalului social al administratorului pentru îndeplinirea cerinţelor minime de solvabilitate;
5. compensarea diferenţelor de rentabilitate sub rentabilitatea minimă şi reglementarea posibilităţii aportului în numerar din surse proprii ale administratorului, în contul fondului de pensii administrat;
6. stabilirea provenienţei activelor necesare acoperirii provizioanelor tehnice, din sursele proprii ale administratorului;
b. lărgirea bazei participanţilor la sistemul de pensii private oblicatorii, prin:
1. modificarea prevederilor legale privind modalitatea prin care dobândesc calitatea de participant la sistemul de pensii private, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi funcţionarii publici cu statut special din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
2. modificarea prevederilor legale privind crearea posibilităţii aderării voluntare a persoanelor peste 45 ani, care să adune un minim de 60 de luni de contribuţii pentru deschiderea dreptului la pensie.

În cadrul Pilonului III – Pensii private facultative pot fi luate următoarele măsuri:
1. acordarea unui regim egal de deductibilităţi fiscale pentru asigurarile de viaţă plătite sub forma de pensie, cu regim fiscal echivalent pilonului III de pensii;
2. posibilitatea diversificării portofoliului de investiţii (SMART economy), cu impact asupra creării de locuri de muncă sustenabile şi a finanţării cercetării şi dezvoltării;
3. majorarea plafonului maxim de contribuție raportat la venitul net pentru participanții cu vârstă de până la 5 ani până la atingerea vârstei de pensionare de la 15% la 25%.

Având în vedere istoricul sistemelor de pensii ocupaţionale din alte state membre, cu o vârstă comparabilă cu sistemul P-Y-G (adesea în regim de complementaritate pentru asigurarea unui venit decent de înlocuire la bătrâneţe) ne aflăm astăzi în situaţia de a putea crea o alternativă, în special pentru profesiile ale căror specific a limitat drepturile salariaţilor la alte drepturi de acumulare (bugetarii cu statut special, dar şi asistenţii sociali şi cadrele didactice si medicale, ale căror salarii sunt reduse pentru acumula pe termen lung). În acest sens, propun introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaţionale, prin statutul profesional şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, bazat pe contribuția asiguratului și a angajatorului (inclusiv a statului, acolo unde angajatorul este statul), de tip beneficii definite, cu componentă de asigurare de viaţă, pornind de la specificul unor profesii sau domenii de activitate (sistemul de apărare, ordine publică, dar şi profesii unde prin negociere colectivă se constituie o schemă de pensii, în vederea fidelizării salariaţilor).
În acest fel pot fi eliminate nedreptățile create beneficiarilor pensiilor speciale din legea pensiilor publice şi se crează posibilitatea pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de uzură dar şi crearea unei resurse de lichidităţi pentru investiţii.

O altă propunere vizează crearea unui sistem alternativ de asigurări complexe, Pilon V – Sistem asigurări sociale complexe pentru agricultori şi persoane care obţin activităţi ocazionale.
Problema vârstnicilor fără asigurare de pensie şi de sănătate va fi vizibilă în special după anul 2025, când persoanele care lucrează în prezent la negru sau nu lucrează deloc vor ajunge la vârste înaintate fără a beneficia de pensii sau de asigurări de sănătate, iar costurile serviciilor minimale pentru ele vor fi suportate de sistemul de asistenţă socială .
Având în vedere rata ocupării formale reduse în agricultură, în condițiile în care lucrătorii în agricultură din România repezintă 19% din totalul de 11,2 mil. lucrători din acest sector din UE, dar şi în alte sectoare de activitate – activităţi ziliere sau sezoniere, este necesară creșterea responsabilității pentru veniturile prezente şi viitoare (inclusiv de bătrânețe) a acestor persoane, prin crearea unui sistem complex de drepturi de asigurări sociale (pensii dar şi asigurări sociale de sănătate, şomaj şi accidente de muncă şi boli profesionale).
Acest sistem permite accesul la servicii medicale dar şi drepturi de pensie publică administrată privat, prin stabilirea proporţională a cotelor de contribuţie aferente beneficiarului în funcţie de venit anual declarat.
Principiile acestui pilon de asigurări complexe se bazează pe mutualitate și se constituie pe baza contribuţiilor egale ale contribuabililor şi ale statului 50% provenind din contribuţiile persoanelor asigurate şi 50% din contribuţia statului la acest sistem, cu stabilirea prin legea bugetului a nivelului contribuției anuale minime.
Componenta acestui sistem de asigurări complexe pentru agricultori se bazează pe următoarele principii:
1. participarea obligatorie a tuturor persoanelor fizice cu vârsta cuprinsă între 15 şi 65 de ani care îşi desfăşoară activitatea în sectorul agricol şi care nu beneficiază de alte tipuri de pensie;
2. deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu complet de cotizare de 35 ani ;
3. contribuţii depuse în conturi individuale în limita a șase salarii minime pe economie plătite anual .
Componenta acestui sistem de asigurări complexe pentru persoanele care realizează venituri ocazionale se bazează pe următoarele principii:
1. participarea facultativă a persoanelor care realizează venituri ocazionale;
2. în vederea deschiderii dreptului la pensie a beneficiarilor cu venituri ocazionale, stagiul minim de cotizare este de 90 de contribuţii lunare minime , a căror valoare este stabilită anual.
Perioadele de cotizare sub durata stagiului complet de cotizare garantează, totuşi, deschiderea dreptului la acces la serviciile medicale pentru perioada contributorie și deschiderea dreptului la un venit ce poate fi acordat (la îndeplinirea condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă) în sumă completă sau eşalonat pe o perioadă de timp, proporţională cu venitul acumulat, în condițiile unui stagiu minim.
Având în vedere un nivel prognozat de contribuții reduse este necesară stabilirea unei perioade de maturare a acestui buget, astfel în primii zece ani de la momentul constituirii fondului de asigurări complexe pentru agricultură și activități ocazionale nu se vor efectua plăţi de pensii, ci doar plata cheltuielilor către sistemul de asigurări de sănătate pentru serviciile medicale de care participantul a beneficiat.
Biografie

1. Banca Mondială http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=child+poverty+nicosia+2012&source=web&cd=6&ved=0CEkQFjAF&url=http%3A%2F%2Fwww.ceps.lu%2Fpubli_viewer.cfm%3Ftmp%3D1899&ei=E6qPUMHZA8vhtQaHjIGABA&usg=AFQjCNGAn1CEjvqbrRzKMOwBw90ATpPofw
2. Banca Mondială http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Brief-on-poverty-mapping-in-Romania-2014-03-04a-ro.pdf
BCR Cercetare Martie 2013 – Implicaţiile economice ale procesului de îmbătrânire a populaţiei României
3. http://demograffiti.wordpress.com/2014/08/11/populatia-romaniei-la-1-iulie-2014/
4. EUROSTAT
5. INS 2014
6. Preda, M. & Grigoraş, V. (2011). The Public Pension System in Romania: Myths and Facts. Transylvanian Review of Administrative Sciences, No. 32 E/2011, pp. 235-251, http://www.rtsa.ro/en/files/TRAS-32E-2011-15Preda-Grigoras.pdf
7. Ronald Regan
8. SILC 2011
9. Comisia Națională de Prognoză, Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii, 2012
10. http://demograffiti.wordpress.com/2014/08/11/populatia-romaniei-la-1-iulie-2014/
11. Denisa Pătraşcu, Posibile soluţii la provocările actuale ale sistemului de pensii din România, pag.1, Sesiunea Ştiinţifică de Toamnă 19-20.09.2014, AOSR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: