Europa in 2 viteze. Directiva detasarii lucratorilor

imagesModificarea Directivei 96/71 CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii urmare a acordului din seara trecuta a ministrilor muncii in cadrul EPSCO va afecta salariatii romani detasati si firmele, in special IMM-uri implicate in proiecte de detasare transfrontaliera.

Dupa ce Romania a prezentat o pozitie transant impotriva proiectului de Directiva in cadrul EPSCO trecut (martie 2017), ieri reprezentantul Romaniei in cadrul Consiliului ministrilor muncii a votat pentru proiectul de directiva alaturi de initiatorii acestui acord (Franta, Germania, Belgia, Olanda), in timp ce doar 4 state si-au pastrat optiunea initiala de a vota impotriva: Polonia, Ungaria, Lituania și Letonia, iar Marea Britanie, Irlanda şi Croaţia s-au abţinut.

Constatăm că revizuirea Directivei privind detaşarea lucrătorilor a provocat diviziuni profunde între statele membre (aspecte reflectate atât la nivelul Consiliului Uniunii Europene cât şi în Parlamentul European dar şi în reacţiile Parlamentelor Naţionale prin declanşarea cartonaşului galben). În ceea ce priveşte evoluţiile discuţiilor la nivelul Consiliului, România îşi exprimă convingerea că PRES MT va continua eforturile destinate atingerii unui compromis acceptabil pentru toate statele membre, printr-o abordare echilibrată a dosarului. Reiterăm că propunerea de Directivă, în forma actuală, odată adoptată riscă să afecteze competitivitatea companiilor şi să conducă la o fragmentare a Pieţei Interne, introducând sarcini disproporţionate pentru prestatorii de servicii. Prevederile din acest domeniu ar trebui să fie clar exprimate şi reglementate, astfel încât prestatorilor de servicii transnaţionale din toate statele membre să le fie clar care este legislaţia aplicabilă, ce reguli de remunerare a lucrătorilor trebuie să respecte şi cine va furniza informaţiile necesare. Dezbaterile generate de acest dosar au arătat faptul că este necesar şi etic să recunoaştem punctul de vedere al fiecărei părţi, în cadrul unor discuţii echilibrate, în caz contrar existând riscul antagonizării şi creării unei falii între statele membre din vestul Europei şi cele din est, care în final va afecta semnificativ funcţionarea Pieţei Interne“ (Elemente de intervenţie în cadrul punctului AOB destinat prezentării de către PRES MT a evoluţiilor negocierilor, Consiliul Ocupare, Politică Socială, Sănătate şi Afacerile Consumatorului, Bruxelles, 3 martie, 2017).

Amintim pozitia clara atat a reprezentantilor patronatelor (BUSINESSEUROPE) cat si a sindicatelor (ETUC) la nivel european a fost impotriva acestui proiect, aceeasi pozitie avand si reprezentantii patronatelor romanesti (CNIPMMR).

In acest cotext trebuie inteles schimbul neamabil de replici din primava aceasta intre Emmanuel Macron si doamna Beata Szydlo, prim-ministru al Poloniei care a afirmat că, „în interesul lucrătorilor polonezi“, ţara sa va „refuza până la capăt o reformă a Directivei“. Aflat la Sofia, preşedintele Macron a spus că „este o nouă greşeală a Varşoviei“ şi că, astfel, „Polonia se izolează… şi decide să meargă împotriva intereselor europene pe numeroase subiecte. Poporul polonez merită ceva mai bun decât asta şi doamnei Prim Ministru îi va fi foarte greu să explice că este un lucru bun ca lucrătorii polonezi să fie plătiţi prost… Europa a fost creată pentru a crea convergenţă, iar asta este însăşi esenţa fondurilor structurale de care profită Polonia… iar Europa s-a construit şi pe baza libertăţilor publice pe care le încalcă acum Polonia“.

In Romania, Legea nr. 16/2017 transpune Directiva 96/71/CE şi Directiva 2014/67/CE şi a intrat în vigoare la 20 mai 2017, dată la care se abrogă Legea nr. 344/2006.

Lucrătorii „detaşati” sunt angajaţii trimişi de angajatorii lor să presteze anumite servicii într-un alt stat membru pentru o perioadă limitată de timp, pentru executarea unui anumit serviciu, rămânând angajaţii întreprinderii care îi trimite şi raman asigurati în sistemul de asigurări sociale din ţara de origine (dacă detaşarea se face pentru mai puţin de doi ani). Acestora li se aplica au un set de drepturi minimale în vigoare în statul membru gazdă în care sunt îndeplinite sarcinile de serviciu, dincolo de plata salariului (la nivelul a cel putin salariului minim din tara gazda), care se referă la: perioadele maxime de lucru şi perioadele minime de odihnă; durata minimă a concediilor anuale plătite; condiţiile de punere la dispoziţie a lucrătorilor prin intermediul agenţiilor de muncă temporară; sănătatea, securitatea şi igiena la locul de muncă; egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei.

Astfel, astazi un angajat detaşat este plătit cel putin la nivelul salariului minim din ţara în care este trimis să lucreze, dar contribuţiile sale sociale sunt achitate în ţara de origine.

Principala modificare din propunerea de Directivă se referă la nivelul de salarizare la care are dreptul un lucrător detaşat, fiind prevăzută aplicarea aceloraşi norme privind remunerarea din statul membru gazdă, astfel cum sunt stabilite prin lege sau prin convenţiile colective de aplicare generală. Lucrătorii detaşaţi şi cei locali vor fi, prin urmare, supuşi aceloraşi norme în ceea ce priveşte salarizarea, (cum ar fi primele, de exemplu, prima de Crăciun, indemnizaţiile sau creşterile salariale în funcţie de vechime). La un cost egal, atractivitatea muncitorilor estici se reduce foarte mult.

O alta modificare este reducerea la un an (sau maximum un an și jumătate, cu motivare) a duratei maximă până la care un muncitor (estic) poate lucra (în vest) plătind taxele în tara sa de origine. După această perioadă, dacă rămâne pe piața vestică, el își va plăti taxele în țara în care lucrează, ceea ce va reduce considerabil atractivitatea acestora pe piata (vestica) a muncii.

De asemenea, proiectul de directiva prevede ca normele stabilite prin convenţii colective de aplicare generală să devină obligatorii pentru lucrătorii detaşaţi în toate sectoarele economice. În prezent, această obligaţie se aplică numai în sectorul construcţiilor, iar pentru alte sectoare de activitate este la latitudinea statelor membre dacă o aplică sau nu. Statele membre au în continuare libertatea de a decide dacă transformă sau nu convenţiile colective în norme de aplicare generală. În caz afirmativ însă, convenţia respectivă devine aplicabilă şi lucrătorilor detaşaţi.

In domeniul transportatorilor directiva se va aplica de la data intrarii in vigoare a directivei specifice acestui domeniu.

De asemenea, o alta modificare este utilizarea si pentru lucratorii detasati a platformei împotriva muncii la negru pentru a combate frauda și abuzurile și pentru a îmbunătăți schimbul de informații și cooperarea administrativă între statele membre.

Modificarile directivei se vor aplica din 2021 (3 ani pentru transpunerea in legislatia nationala a statele membre a directivei + 1 an pentru punerea in aplicare).

Din totalul angajatilor din Uniunea Europeana, doar 0,4% sunt detasati in alte state pe baza Directivei CE 71/96 (conform analizei privind detasarea lucratorilor, „Posting of workers„, publicata de Directoratul General pentru Ocuparea Fortei de Munca, Afaceri Sociale si Incluziune al Comisiei Europene). Romania are circa 50.000 de lucratori detasati, aproape jumatate fiind in constructii, iar ca tari de destinatie circa 43% se aflau in Germania, 15% in Franta, 13% Italia. Mai degraba se poate dezbate pe tema inechitatii create de lucratorii estici care accepta salarii mai mici si care nu fac parte din categoria celor detasati. Acestia din urma sunt salariati cu o activitate temporara, numeric sunt nesemnificativi pentru a crea “dumping social” si, nu in ultimul rand, au adus multe alte beneficii care se vad in cresterea PIB-ului tarilor respective, dar care sunt greu de cuantificat separat.

Ca ultim argument, libertatea de miscare a serviciilor va fi grav si ireversibil afectata ca principiu de baza al Uniunii Europene. Aplicarea aceloraşi norme de salarizare ca cele pentru salariaţii locali este principial incompatibil cu o piaţa unică veritabilă, care nu aplica inca un salariu minim universal, în cadrul căreia dezvoltarea economică durabilă este determinată de întreprinderi eficiente, inovatoare şi competitive, diferenţele de salarizare constituind un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii.

Sursa: http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2017/10/23-epsco-posting-of-workers/ ; http://adevarul.ro/news/societate/criza-diplomaticagrava-franta-polonia-tema-directivei-lucratorilordetasati-pozitia-romaniei-1_59a10f115ab6550cb8539253/index.html

 

Protejat: Scurtă analiză evolutivă a mișcării sindicale

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Criza guvernamentala din zilele astea si era post-truth

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Eliminarea CASS pentru toate pensiile si a impozitului pe venit pentru pensiile sub 2.000 lei

batraniCamera Deputaţilor a adoptat astazi, în calitate de for decizional, în sesiune extraordinară, proiectul de lege de modificare a Codului Fiscal prin care se elimină plata CASS pentru pensii, precum şi a impozitului de 16% pe venit, pentru pensiile sub 2000 lei.

Potrivit legii votate si trimise spre promulgare, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal se modifica astfel:

“Art. 100. Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei.

”La articolul 101, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil, impozitul reţinut fiind impozit final. Venitul impozabil din pensii se stabileşte prin deducerea din suma totală a contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate, datorată, după caz, potrivit legii în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente şi a sumei neimpozabile lunare, stabilită potrivit legislaţiei în vigoare la data plăţii.  Impozitul se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la data de 25 inclusiv lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile.

Art. 160. (1) Pentru persoanele fizice cu venituri din pensii, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă venitul lunar din pensii. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.”

In ciuda rostogolirilor de informatii din cursul zilei de astazi, aceasta eliminare nu echivaleaza cu o marire de pensie. La nivel individual diferenta pentru cele mai multe din pensii nu este majora. De exemplu, pentru o pensie de 1.000 lei, câștigul va fi de 4,5 lei, prin eliminarea CASS. Sigur, cu cat baza la care nu se mai aplica acest impozit este mai mare (cazul spre ex. al pensiilor speciale) valoarea neta este mai ridicata, fata de valoarea calculata anterior cu titlu de exemplu.

Dar din totalul de 5.080.676 pensionari, 4.900.872 au o pensie sub 2.000 lei (conform informatiilor https://www.cnpp.ro/indicatori-statistici-pilon-i nov.2016), iar ceea ce la nivel individual nu pare o suma mare, la nivel total aceasta presupune un impact estimat (de guvern) de 2,2 milioane de lei pentru anul 2017.

Desi bugetul asigurarilor sociale nu este direct afectat, exista o legatura indirecta prin scaderea incasarilor la bugetul de stat consolidat, cel care sustine deficitul atat al bugetului asigurarilor sociale cat si cel al asigurarilor sociale de sanatate (direct afectat).

Amintesc faptul ca bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2016 a fost proiectat pe un deficit bugetar de 14,44 miliarde lei (la o valoare de cheltuieli de 52,5 miliarde lei) suma care a fost transferata de la bugetul de stat, de aceea orice masura luata privind acest buget trebuie atent cantarita…Chiar cu o creștere de 5% în 2017, adică la un produs intern brut de 815 miliarde lei, masurile cumulate de eliminare a celor 102 taxe, aplicarea Codului Fiscal și eliminarea impozitului pe pensii înseamnă un impact de 1,2% din PIB.

Acest nivel de deficit exista in conditiile in care in primele 9 luni ale anului 2016 incasările din contribuții de asigurări sociale la bugetul general consolidat au fost mai mari cu 6,9% față de aceeași perioadă a anului trecut. Trebuie mentionat contextul acestei cresteri coreland si cresterile de cheltuieli ale bugetului de asigurari sociale, in conditiile în care a crescut nivelul vărsămintelor la Pilonul II de pensii, (cota de contribuții s-a marit de la 5% în anul 2015, la 5,1% în anul 2016), precum și fiind direct afectat de aplicarea Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, prin care nu se mai plătesc la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile de asigurări sociale aferente angajatorului din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Numar pensionari/ nivel pensie

nivel-pensii-2016-copy

Protejat: Serviciile sociale pentru vârstnici. Trecut, prezent, viitor

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Nihilismul vs miscarile de strada

piataIn Biblie aflam ca lumea s-a format din nimic, dar din voia Tatalui, a aparut Pamantul, cerul si apele, vietuitoarele si omul. Pornind de aici, omul e nimic, in lipsa creatiei germinative initiale. Astfel, negarea Creatorului lasa lumii locul pentru materia initiala: nimicul – nihil, cum ar spune latinii.

Sfarsitul sec. XIX a fost prielnic unor concepte identitare, nu doar nationaliste cat mai ales existentialiste. Nietzsche “care este adevărul? E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu e una din cele ale omului?„, “Dumezeu a murit!” (deci a trait candva, fara a avea o forma imortala). Relatia cu divinitatea se sparge in negarea alesilor ei pe pamant: regi si imparati, dar si clerici, concepte care continua si in prezent, fiind curente de natura politica (republicanii) respectiv religioasa (anumite culte protestante bazate pe neagarea necesitatii clericului de a intermediera relatia cu Dumnezeu – pastorul putand fi oricare dintre enoriasi) care neaga utilitatea existentei acestora.

Revolutia bolsevica a pornit de la conceputul de anihilare/distrugere a ceea ce implica efectele sociale directe ale creationismului: credinta in transcendent si mutarea crezului spre individ/libertatea individuala si materialism din aceasta rezultand egalitatea cetatenilor (ajungand la acelasi rezultat ca Revolutia franceza, fara a porni de la aceeasi ipoteza – ii diferentia profund abordarea fata de proprietate si stabilirea bazelor unei republici laice, dar crestine). Silogismul parea corect in sec. XIX, daca anulam insa principiile credintei privind liberul arbitru, pe care si Biblia si Thora le ating. Alegerea intru credinta apartine doar omului liber, care poate decide in a crede sau nu, dar aceasta nu impiedica existenta credintei in asamblul sau. A crede in ceva nu impiedica existenta acelui ceva, indiferent daca aleg sau nu sa cred in el.

Revenind la nihilisti, acestia nu intotdeauna se identifica cu existentialistii, din contra, par a fi adesea cei care sustin, pana la un punct, inutilitatea existentei, ca rezultanta directa a negarii moralitatii si eticii sociale. Refuzul total al oricarui sistem de autoritate, moralitate și normativitate, lasa in urma golul anarchic in fata caruia individul se va regasi mai singur ca oricand.

De la nihilismul existentialist, la cel politic nu e un pas mare. A nega o structura politica cu intregul sau set de institutii fara a pleda pentru constructia alteia, este mai contemporan decat am vrea cu “de ceva timp cultura noastră europeană întrega a fost în mișcare spre o catastrofă, cu o tensiune torturanta, care este în creștere de la deceniu la deceniu: neliniștiti, violenti, cu capul înainte, ca un râu care vrea să ajungă la final.. (Voința de putere – Nietzsche)”, “existenta precede esenta – Sartre”.

Anularea increderii fata de societatea prezenta manifestata prin miscari ecologiste, de drepturi ale unor minoritati, respectiv miscari anticapitaliste sunt catalizate adesea de un impuls marginal sau care afecteaza doar o parte a populatiei (mediu, schimbari climatice, drepturile cetatenilor reprezentand a doua generatie de imigranti, caderea pietei ipotecilor) si devin miscari antisistem.

De la inceputul anilor 2000 si pana in prezent a existat cel putin o miscare tectonica anuala a generatiei 70-90 impotriva sistemului: miscarile violente din Londra, Paris si o parte a Frantei, Occupy Wall Street, M15- Indignados, preluarea modelului Indignados in miscarile masive antiausteritate in toate statele – PIGS, pentru a finaliza cu primavara araba si Maidan-ul din Kiev.

Ce au avut in comun aceste miscari: pornesc de la incapacitatea unui sistem (normativ, in principal, politic, in general) de a satisface nevoile imediate, dar mai ales asteptarile populatiei (care nu sunt tot timpul acelasi lucru) fata de un punct sau altul de pe agenda publica. Viata cotidiana implica un sir de compromisuri zilnice pe care le acceptam cu seninatate dar care ajung sa devina o povara personala si sociala atunci cand realizam inechitatea care ni se face in comparatie cu altcineva. Ceva ce pare tolerabil devine de netolerat atunci cand limitarile tale obiective nu sunt si ale celuilalt. A cere cuiva sa suporte povara austeritatii cand un altul e clar ca nu o suporta, sau chiar profita de pe urma ei, devine de neacceptat abia cand ai comparatia. Exista deci motivatii pertinente ale miscarilor acestora (inclusiv tinerii londonezi isi exprimau clar optiunea de a poseda bunuri la care nu au acces, pentru ca apreciau ca muncesc la fel de mult ca si cei din City, iar retribuirea este injusta fata de nevoile lor).

Miscarile in mare parte se coaguleaza utilizand capacitatea de comunicare larga pe care o permite social media. Daca Revolutia franceza la 1789 s-a bazat pe tipar si ziare, miscarile de azi se propaga instant cu un click si un event creat pe reteaua de socializare. Avantajul e rapiditatea si accesul tinerilor si a celor mai informati membrii ai societatii, dezavantajul este lipsa de acces la acestea a unei paturi mari si crititce (putem sa le identificam chiar ca generatii, in special cele nascute inainte de anii ’60[1]), incapabile astfel sa participe, decat post-factum cand revolta este in plina dinamica si are propria miscare centrifuga. De aceea, multi nu se vor simti reprezentati de pozitia protestatarilor din piata, apreciind ca propriile valori care le-au fost incalcate sunt superioare ca motivatie celor solicitate de acestia – (atingand alte paturi descoperim probleme diferite: nivelul pensiilor, accesul la medicatie, costurile locuirii sau lipsa echipamentelor de lucru pentru activitatile curente ale unor meserii vitale, salarizarea inechitabila a unor categorii socio-profesionale in comparatie cu altele spre ex.). Conflictul de ideologie are efect asupra nerecunoasterii protestatarilor ca fiind reprezentantii populari. Deci primele minusuri: reprezentativitate scazuta, acces redus la coagularea miscarii si motivatii care nu rezoneaza cu masa critica populara sau din alt segment de varsta.

Din amestecul de situatii de mai sus, este greu ca miscarea de revolta sa fie finalizata cu o platforma de constructie socio-politica.

A dezvolta o democratie inseamna sa pornesti de la individ spre institutii, ca institutiile sa se indrepte spre individ. A nega institutiile inseamna implicit a nu avea cine sa se mai indrepte si sa sustina individul.

Pentru o democratie vie miscarile de revolta sunt necesare si trebuie sa intre intr-un firesc acceptat de toti bazat pe libertatea de exprimare. Insa, pentru ca aceeasi democratie sa fie vie e nevoie ca liderii lor sa aiba clare mijloacele de schimbare si ce anume doresc sa schimbe pe un parcurs rezonabil de resurse: atat umane, cat si financiare si de timp. Altfel, orice miscare va finaliza ca toate cele mentionate anterior: schimbari de legislatie punctuale (intarirea spre ex. a controlului financiar, fara neaparat o contragarantare – aspectul sperat, dar neformulat in criza ipotecilor, spe ex), sau presiuni puternice pentru guvern in negocierea cu creditorii externi (cu garantarea insa din partea acestora a unui parcurs de masuri ce pot intra in zona de austeritate, deci exact opus celor pentru care luptau manifestatii – cazul miscarilor din Grecia). Avem insa si experienta Maidanului si a primaverii arabe care au schimbat structura politica si sociala intr-un decor de instabilitate politica, generator de instabilitate regionala.

Pentru rezultate coerente ale unei miscari de revolta/nemultumire e necesar deci de raspuns la intrebarile bazale: cine, ce, cum si cand. In masura in care raspunsurile ii vor satisface pe cat mai multi, miscarea va avea efect, nu doar imediat. Pentru asta e nevoie ca liderii miscarii sa aiba: 1. solutii potentiale pe care sa le propuna si 2. oamenii care pot construi solutia la fiecare nivel.

Abia atunci, masa cu o dinamica mai putin accentuata, oamenii care azi se limiteaza la a privi la televizor, vor fi parte a solutiei, cand vor avea minime certitudini ca este calea spre a indeparta abuzurile si inechitatile si vor fi parte a schimbarii propuse. Iesirea din zona de confort a fiecaruia, bazata pe stiinta supravietuirii pret de o generatie nu va fi usoara si nici imediata, dar avem constiinta colectiva ca e necesara si unica ca solutie.

Alftel, negand pe tot si toate, ne vom intoarce la materia intiala in lipsa Creatorului: nimicul.

[1]Aceasta generatie din est este total diferita ca structura de convingeri fata de cea din vest, nascuta in plina revolutie sexual si care a traversat dificil perioada postindustriala, plina de revolte si somaj, cu o constiinta civica forjata adesea in lupte de strada si manifestatii violente.

Raportul Comisiei Europene privind egalitatea de gen 2014

552261_10151233850172259_1980230820_nZiua Internaţională a Femeii este azi prilej de sărbătoare a feminităţii, însă această zi a apărut ca o recunoaştere a luptei pentru drepturi egale pentru femei, începând cu dreptul la vot, la cel de proprietate, inclusiv asupra propriului corp, de la dreptul la muncă, la cel pentru plată egală pentru aceeaşi muncă. În cei 106 ani de celebrare a Zilei Femeii obiectul luptei pentru drepturi egale a fost schimbat dar un lucru a rămas constant: diferenţa de gen aduce încă discriminare pentru femei.
Comisia Europeană a prezentat raportul privind politicile de gen din statele membre pentru anul 2014 punctând evoluţiile pozitive de la stabilirea ca obiectiv al Comisiei (2010) şi a propunerii de modificare a Directivei privind îmbunătăţirea echilibrului de gen a directorilor din companiile listate (2012). Astfel la nivel european în octombrie 2014 proporţia femeilor în consiliile de conducere ale celor mai importante companii listate a crescut cu 8,3% ajungând la 20.2%, în timp ce în parlamentele naţionale femeile reprezintă 28% din numărul de parlamentari, comparativ cu 22% in urmă cu 10 ani.
România a primit recomandări cu privire la îmbunătăţirea serviciilor de educaţie timpurie şi îngrijirea copiiilor (alături de alte 9 SM: Austria, Republica Ceh, Estonia, Germania, Irlanda, Italia, Polania, Slovacia şi Marea Britanie) unde situaţia este destul de îngrijorătoare: doar 15% din copii sub 3 ani sunt la creşă din care sub 5% din copiii stau peste 29 ore/saptămână şi doar 59% la grădiniţă (2012). Aceste cifre sunt destul de departe de obiectivele stabilite la Barcelona privind educaţia copiiilor sub 3 ani de a atinge 33% de a fii inclusi in servicii formale de educatie timpurie, respectiv 99% din copiii între 3 ani -vârsta şcolarizare de a fii inclusi în cursuri de grădiniţă.
Altă recomandare primită de România vizează armonizarea (nefiind neapărat echivalentul egalizării) vârstelor de pensionare şi a drepturilor femeilor la pensie (alături de alte 3 SM: Austria, Croaţia şi Bulgaria).
Din analiza acestui raport rezultă că România se află în prima jumătate cu privire la rata ocupării femeilor (deşi există o scădere faţă de acum 10 ani de la 57,8pp (2002) la 56.2pp (2013) femei faţă de 70,9pp (2002) la 71,6pp (2013) bărbaţi), procente ce rămân constante în privinţa contractelor de muncă cu timp de lucru normal, ca urmare a modelului cultural şi al unei legislaţii a muncii conservatoare.
În categoria NEETS (tineri care nu sunt ocupaţi şi nici în cadrul unui program de formare profesională sau educaţională) situaţia României se regăseşte în jumătatea de jos, rata femeilor între 15-25 ani aflate în această categorie, paradoxal a scăzut pe fondul crizei financiare în 11 ani de la 26.7pp (2002), cu un minim la 17.8pp (2008), la 23.1pp (2013) faţă de numărul bărbaţilor aflaţi în această situaţie 20,3pp (2002), cu un minim de 8.9pp (2008) la 16.3 pp (2013). Aceste cifre însă consider că trebuie analizate alături de cele privind migraţia forţei de muncă tinere.
O analiză privind diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi arată că perioadele dificile financiar nu generează automat o modificare asupra tipologiei discriminării privind egalitatea plăţii salariului. Astfel, cu un maxim de 22% (2002), există o reducere a diferenţelor de gen la plata salariului in 2006 (7.8pp), 2009 (7,4pp) si o crestere a acestor diferente in 2007 (12.5pp), 2011 (11pp), pentru a ajunge la o valoare mediana 2012-2013 (9.7 pp respectiv 9.1 pp).
Aceste cifre însă trebuie corelate cu cele ale riscului de sărăcie, România fiind a 2-a ţără din Uniunea Europeană în care 41.3% din femei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială (procent care nu a scăzut semnificativ in ultimii ani, 42.1% în 2010) faţă de 39,4% bărbaţi, după Bulgaria care are 49.4% femei in risc de sărăcie sau excluziune sociala faţă de 46.5 bărbaţi.
Diferenţele de gen, istoric nu au fost marcante în cazul alegerii/schimbării ocupaţiei sau al sectorului de activitate, România fiind în aceste cazuri în topul statelor membre, lucru care însă s-a schimbat, fiind astăzi în a doua jumătate a topului. În 2003 exista o diferenţe la alegerea ocupaţiei de 11,8 pp (2003) la 22.7 (2013) femei faţă de 14.3 pp (2003) la 17.6pp (2013) bărbaţi.
Ne regăsim în prima jumătate a topului în cazul diferenţelor între bărbaţi şi femei privind drepturile de pensie cu 30.7 pp faţă de bărbaţi, iar diferenţele privind rata de acoperire a pensiei sunt de 6.1 pp.
Din pacate, nu sunt diferente decât în sens negativ intre 2002 şi 2013 cu privire la rolul decizional al femeii in România, acesta scazand usor in ultima decada, astfel în 2003 erau 21 de miniştrii, 11 parlamentari/cameră parlamentară, 21 membre ale consiliilor de administraţie. Astăzi numărul lor a scăzut la 20 ministrii, 11 membre ale consiliilor de administraţie rămânând constata doar in privinta parlamentarilor/cameră parlamentară.

Recomandarile ca bune practici ale raportului privesc reformele aduse de cateva state membre pentru a reconcilia viata de familie cu cea profesionala, privind cotele de reprezentarea respectiv, privind combaterea violentei de gen (economica, fizica, emotionala sau sexuala).

Una dintre acestea este reforma adusa de Germania beneficiilor parintilor (Elterngeld- Plus) adoptata in 2014 prin care au fost introduse bonusuri pentru parteneri, astfel: daca parintii impart egal concediul pentru cresterea copilului si lucreaza intre 25 si 30 ore pe saptamana cel putin 4 luni, pot primi inca 4 luni. Reforma aduce nou si forme flexibile de concedii pentru cresterea copiluluiprin Legea privind timpul alocat ingrijirii familiei si munca pentru a reconcilia viata de familie cu cea profesionala (si nu invers viata profesionala cu cea de familie). Astfel, de la 1 ianuarie 2015, angajatii primesc mai multa flexibilitate privind programul de lucru in conditii de securitate sociala deca isi ingrijesc membrii familiei si continua lucrul.
De asemenea in 2014, Finlanda a organizat un seminar privind rolul barbatilor in dezvoltarea egalitatii de gen precum schemele de concedii de paternitate si utilizarea acestora de catre tati, a creat un grup guvernamental privind problemele e barbatilor si a inclus reforme in educatie pentru a integra perspectiva barbatilor in curicula scolara si monitorizarea progreselor facute pe egalitatea de gen.
In Austria, a introdus din 2013 obligatia rapoartelor privind plata egala intre femei si barbati pentru companiile cu peste 250 salariati iar din 2014 si pentru cele peste 150.
O analiza realizata in Franta a aratat ca peste 40% din pensiile alimentare raman neplatite sau putin platite, acesta fiind unul din factorii care contribuie la saracia mamelor singure. Din acest motiv, printr-o noua lege pentru egalitate reală între femei și bărbați, adoptata in 4 august 2014, s-a introdus un proiect pilot, cu o durata de 18 luni în 20 de raioane locale, pentru a sprijini femeile care nu primesc pensie pensia alimentară.
Guvernul luxemburghez a anuntat noi masuri pentru a imbunatati echilibru de gen in zona luarii deciziilor, astfel este programat o schimbare a legii finantarii partidelor care sa asigure cel putin 40% din candidati reprezentantilor genului cel mai putin reprezentat, incepand cu campania electorala din 2019. In caz de nerespectare vor fi aplicate amenzi. Prevederile sunt aplicabile si consiliilor de administratie in care statul este actionar.
O modificare importanta a fost adusa incepand cu 11 decembrie 2014, cand guvernul federal german a aprobat proiectul de lege pentru creșterea participării femeilor ca lideri în luarea deciziilor economice. Proiectul de lege propune o cotă de minim 30% pentru fiecare gen mai slab reprezentat pentru consiliile de supraveghere ale celor mai mari companiilor incepand din anul 2016. Orice alegere sau numire în consiliul de supraveghere care încalcă această cerință va fi declarata nula si se va aplica „politica scaun gol”. Companiile mai mici vor trebui sa ia masuri pentru a crește numărul de femei în funcții de conducere prin intermediul unor obiective individuale iar incepand din anul 2017 să raporteze în mod regulat cu privire la progresele înregistrate în acest sens. Pentru moment, reglementarea nu mentioneaza sancțiuni pentru companiile mici în cazul în care nu îndeplinesc aceste obiective.
Raportul mentioneaza realizarea unui studiu privind violența de gen lansat în Franța in 2014. Intitulat VIRAGE (violențe raportata la gen) studiul acoperă atât bărbați și cat si femei, noul sondaj își propune să înțeleagă contextul și consecințele violenței bazate pe gen. Datele sunt completate cu informatii administrative și ancheta anuala privind siguranța (Cadre de vie și sécurité). Din ancheta anuala privind siguranța rezulta că femeile sunt victimele violenței partenerului intim de două ori și jumătate mai des, in special dacă această violență este sexuală sau fizică. Violența de gen poate duce la deces, în 2013, 121 de femei și 25 de bărbați au fost uciși de partenerul lor sau fostul partener în Franța. În cazurile de violență în familie 97 % din condamnări privesc bărbații.
Supravegheri speciale privind violenta bazata pe gen au aparut si in alte state, astfel o preocupare speciala vine din Anglia si Tara Galilor unde sondajul privind criminalitatea releva ca femeile sunt de 6 ori mai des victime ale violentei de gen, in special privind abuzurile sexuale.
In mai 2014, Parlamentul Letoniei a modificat Codul penal, prin extinderea definirii violului si asupra situatiilor in care autorul foloseste o poziție de autoritate, încredere a victimei etc, pentru a forța obtinerea actului sexual.
Din ianuarie 2014, codul penal polonez recunoaște procedura de oficiu cu privire la urmărirea penală a tuturor crimelor legate de violență sexuală. Noile prevederi privind procedura penala, a introdus, de asemenea, existenta unui singur interviu cu victimele infracțiunilor sexuale, care trebuie realizat într-o cameră specială și în prezența unui psiholog. De asemenea, din luna aprilie 2014, Consiliul de Miniștri a adoptat un nou Program Național pentru Combaterea Violenței în Familie pentru anii 2014 – 2020 , care include acțiuni cum ar fi înființarea unui număr verde 24/7 pentru victimele violenței, precum și femeilor victime ale violenței de gen.

%d blogeri au apreciat asta: