Eliminarea CASS pentru toate pensiile si a impozitului pe venit pentru pensiile sub 2.000 lei

batraniCamera Deputaţilor a adoptat astazi, în calitate de for decizional, în sesiune extraordinară, proiectul de lege de modificare a Codului Fiscal prin care se elimină plata CASS pentru pensii, precum şi a impozitului de 16% pe venit, pentru pensiile sub 2000 lei.

Potrivit legii votate si trimise spre promulgare, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal se modifica astfel:

“Art. 100. Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei.

”La articolul 101, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil, impozitul reţinut fiind impozit final. Venitul impozabil din pensii se stabileşte prin deducerea din suma totală a contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate, datorată, după caz, potrivit legii în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente şi a sumei neimpozabile lunare, stabilită potrivit legislaţiei în vigoare la data plăţii.  Impozitul se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la data de 25 inclusiv lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile.

Art. 160. (1) Pentru persoanele fizice cu venituri din pensii, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă venitul lunar din pensii. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.”

In ciuda rostogolirilor de informatii din cursul zilei de astazi, aceasta eliminare nu echivaleaza cu o marire de pensie. La nivel individual diferenta pentru cele mai multe din pensii nu este majora. De exemplu, pentru o pensie de 1.000 lei, câștigul va fi de 4,5 lei, prin eliminarea CASS. Sigur, cu cat baza la care nu se mai aplica acest impozit este mai mare (cazul spre ex. al pensiilor speciale) valoarea neta este mai ridicata, fata de valoarea calculata anterior cu titlu de exemplu.

Dar din totalul de 5.080.676 pensionari, 4.900.872 au o pensie sub 2.000 lei (conform informatiilor https://www.cnpp.ro/indicatori-statistici-pilon-i nov.2016), iar ceea ce la nivel individual nu pare o suma mare, la nivel total aceasta presupune un impact estimat (de guvern) de 2,2 milioane de lei pentru anul 2017.

Desi bugetul asigurarilor sociale nu este direct afectat, exista o legatura indirecta prin scaderea incasarilor la bugetul de stat consolidat, cel care sustine deficitul atat al bugetului asigurarilor sociale cat si cel al asigurarilor sociale de sanatate (direct afectat).

Amintesc faptul ca bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2016 a fost proiectat pe un deficit bugetar de 14,44 miliarde lei (la o valoare de cheltuieli de 52,5 miliarde lei) suma care a fost transferata de la bugetul de stat, de aceea orice masura luata privind acest buget trebuie atent cantarita…Chiar cu o creștere de 5% în 2017, adică la un produs intern brut de 815 miliarde lei, masurile cumulate de eliminare a celor 102 taxe, aplicarea Codului Fiscal și eliminarea impozitului pe pensii înseamnă un impact de 1,2% din PIB.

Acest nivel de deficit exista in conditiile in care in primele 9 luni ale anului 2016 incasările din contribuții de asigurări sociale la bugetul general consolidat au fost mai mari cu 6,9% față de aceeași perioadă a anului trecut. Trebuie mentionat contextul acestei cresteri coreland si cresterile de cheltuieli ale bugetului de asigurari sociale, in conditiile în care a crescut nivelul vărsămintelor la Pilonul II de pensii, (cota de contribuții s-a marit de la 5% în anul 2015, la 5,1% în anul 2016), precum și fiind direct afectat de aplicarea Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, prin care nu se mai plătesc la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile de asigurări sociale aferente angajatorului din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Numar pensionari/ nivel pensie

nivel-pensii-2016-copy

Bugetul asigurarilor sociale 2013: salariul mediu brut creste, contributiile raman neschimbate

vot    Legea bugetului asigurarilor sociale, in forma adoptata de Parlament si promulgat de Presedintelui Romaniei in data de 12.02.2013, pastreaza nivelul contributiilor sociale obligatorii la pensii si somaj la aceeasi valoare ca in 2012.

Pensii
Astfel, exact ca anul trecut, cotele de contributie de asigurari sociale pentru 2013 sunt:
• 31,3% pentru conditii normale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 20,8% datorate de angajatori;
• 36,3% pentru conditii deosebite de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 25,8 % datorate de angajatori;
• 41,3% pentru conditii speciale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 30,8% datorate de angajatori.
Se majoreaza insa cota alocata pensiilor private obligatorii (Pilon II) care este inclusa in contributie individuala de asigurari sociale, la 4% fata de 3,5% din CAS datorat de angajat, in 2012.

        O alta noutate este majorarea cu peste 100 de lei a castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, de la 2117 lei in 2012, la 2223 lei in prezent. De retinut ca si ajutorul de deces va fi platit in acest cuantum lei, in cazul asiguratului sau pensionarului. In schimb, in cazul unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces va fi in 2013 de 1112 lei, fata de 1059 de lei, cat era anul trecut.
De asemenea, legea bugetului asigurarilor sociale mai stabileste ca, in anul 2013, tariful pentru un talon de plata la domiciliul beneficiarilor, in situatia in care acestia au optat pentru plata in cont curent sau in cont de card, este de 2,15 lei si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv.
In legatura cu tariful postei pentru plata drepturilor la domiciliul beneficiarilor, cheltuielile pentru transmiterea si achitarea drepturilor finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat si a celor din bugetul asigurarilor pentru somaj se stabilesc prin aplicarea coeficientului de 1% asupra sumelor platite si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv. Initial, in faza de proiect a bugetului, coeficientul fusese redus fata la 0,9%, dar a revenit la valoarea din 2012 prin amendamentele admise ale parlamentarilor.
Angajatorii mai datoreaza o contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, cuprinsa intre 0,15% – 0,85%, valori neschimbate fata de 2012.

Somaj
Nici contribuatiile la somaj nu sunt modificate comparativ cu anul 2012. Si in acest an, cotele sunt stabilite la nivelul de:
• 0,5% – contributia datorata de angajatori, precum si o contributie de 0,25% pentru la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.;
• 0,5% – contributia individuala.
In schimb, prin legea bugetului de asigurari sociale pentru 2013, Guvernul a sistat acordarea de credite in conditii avantajoase si fonduri nerambursabile pentru crearea de locuri de munca in acest an (prin art. 86 din Legea 76/2002 se prevede ca, pentru infiintarea si dezvoltarea de IMM-uri, unitati corporatiste, asociatii familiale sau PFA-uri care sa creeze locuri de munca, sa poata fi acordate credite pentru investitii, pentru o perioada de maxim 3 ani, cu o dobanda de 50% din dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. In cadrul acestei facilitati, creditele se acordau pe baza unor studii de fezabilitate, proportional cu numarul de locuri ce urmau sa fie create; respectiv art. 86^1 din Legea somajului potrivit caruia din bugetul asigurarilor sociale de somaj se por acorda fonduri nerambursabile, pentru intreprinderile mici si mijlocii, unitatile cooperatiste cat si asociatiile familiale ori PFA infiintate de someri care incadreaza in munca pe perioada nedeterminata someri pe care sa ii mentina in activitate cel putin 4 ani).

Sanatate
In ceea ce priveste CASS, legea bugetului de stat pentru 2013 mentine nivelul contributiei la sanatate la nivelul din 2012, si anume:

• 5,2% pentru cota datorata de angajatori, prevazuta la art.258 din Legea nr.95/2006;
• 10,7% pentru cota datorata de persoanele prevazute la art.259 alin.(6) din Legea nr.95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
• 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligatia platii contributiei direct sau cu plata din alte surse.

Ministerul Muncii, repetent pe banii noștrii

Ca urmare a publicării Raportului Curții de Conturi pe anul 2010, observăm o dată în plus incapacitatea gestionării de către conducerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a bugetelor pe care potrivit legii ar trebui sa le gestioneze.

Pierderile bugetului de asigurări sociale de stat, ca urmare a nerespectării reglementărilor în vigoare au dus la neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Având în vedere structura deficitului de 25,7% a bugetului de pensii pe anul 2010 și necesitatea acoperirii din bugetul de stat a 10.954.712,6 mii lei, incapacitatea colectării tuturor veniturilor și plata nelegală a unor sume din acest buget fac ca întreaga structură bugetară să fie afectată. Din aceasta suma, valoarea erorilor CNPAS  reprezintă 412.930 mii lei, pentru care nu raspunde nimeni…

Cele mai importante aspecte privesc:

– plata nelegală a 4.220 mii lei către 9720 de pensionari care realizau și venituri din activități salariate, contrar prevederilor legale, a 163 mii lei către 12 persoane decedate și plăți fără respectarea modului de calcul, aducând prejudicii bugetului de pensii (118 mii lei), plăți duble către însoțitori ai persoanelor cu handicap care încasau și din bugetul de pensii și din bugetele locale (196 mii lei);

– gestionarea deficitară a contribuabililor: neînregistrarea nominală a contribuabililor înregistrați în contul de creanțe (3.170 mii lei), neconcordanțe între contribuția înregistrată la casele de pensii cu cele de la administrațiile financiare (27.409 mii lei);

– incapacitatea de a recupera debitele aflate în procedură silită (sub 8,5%);

– incapacitatea de a pune în aplicare prevederile legale privind includerea în sistemul public de pensii a persoanelor care realizează venituri, altele decât salariul și venituri asimilate salariului (unic administrator, PFA), prin aceasta pierzându-se venituri ale bugetului de asigurări sociale dar și reducerea veniturilor de bătrânețe a 97.881 de persoane prin necontribuire;

– lipsa de respect în administrarea banilor publici: neurmărirea recuperării încasării contravalorii prestațiilor de servicii oferite (3.790 mii lei), neurmărirea realizării obiectivelor de investiții aprobate prin bugetul asigurărilor sociale (5.453 mii lei), neîncasarea la timp a sumelor recuperate pentru traduceri de la Comisia Europeană (129 mii lei);

         Deficitul bugetului de asigurări de șomaj reprezintă 2.501.648 mii le, în condițiile în care plățile efectuate din acesta reprezintă doar 35% din veniturile încasate. Este important de văzut cum se scurg banii din acest buget, având în vedere că valoarea totală a abaterilor este de 167.505 lei, ceea ce a determinat neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de șomaj pentru anul 2010.

–         Incapacitatea de a fundamenta bugetul: cheltuielile cuprinse în bugetul asigurărilor de șomaj, astfel în loc de cota de 6,5% reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate s-a prevăzut 5,5%, ceea ce a reprezentat din start o diminuare de 16.592 mii lei; supraevaluarea veniturilor cu 18.809 mii lei și a cheltuielilor cu 1.214 mii lei.

–         Utilizarea surselor bugetare pentru beneficii în favoarea conducerii ANOFM și familiilor acestora, prin triplarea cheltuielilor admise pentru locuință de serviciu (100 mii în loc de 33 mii lei) și plata salariului timp de aproape 6 luni fără temei legal a 108 conducători ai agențiilor județene a 391 mii lei (între 28.02-19.07.2010);

–         Incapacitatea managerială a generat disfuncționalități majore ce s-au materializat în modul în care a fost întocmit și realizat planul de control măsuri active pe anul 2010, în colectarea de doar 19,39% a creanțelor reprezentând rambursarea împrumuturilor acordate întreprinderilor mici și mijlocii, neaplicarea măsurilor de executare silită (489 mii lei) precum și neurmărirea creanțelor reprezentând plăți compensatorii pentru disponibilizații din industria de apărare (169 mii lei) și a neurmăririi menținerii raporturilor de muncă cu salariații pentru care locurile de muncă au fost subvenționate (118 mii lei);

Aceeași lipsa de interes pentru banii publici s-a manifestat și la nivelul execuției bugetare proprii a  Ministerului Muncii, unde s-au găsit abateri de 176.438 mii lei, motiv pentru care nu s-a emis nici pentru acesta certificat de conformitate pentru contul de execuție al MMFPS, pentru 2010.

Lipsa de transparenta, incapacitatea manageriala, pasivitatea in a derula actiuni recuperatorii a unor persoane numite sa conduca destinele uneia din cele mai importante institutii publice si celei mai importante autoritati in domeniul social, Ministerul Muncii,  fac ca noi toti, in calitate de contibuabili sa platim greselile lor.

Proiectul legii pensiilor, intre reforma si necunoscut

In aceste zile subiectul central este proiectul legii sistemului public de pensii. Aud multe opinii foarte inversunate toate, dar atat de putin motivate cu argumente solide.

În anii precedenţi, sistemul de pensii din România a suferit numeroase reforme, menite să îmbunătăţească sustenabilitatea sistemului de pensii confruntat cu provocari demografice majore şi mari semne de întrebare privind adecvabilitatea sa în viitor. Acest fapt a determinat crearea unui sistem complex de pensii bazat pe mai multe componente (3)

Principiul fundamental care a stat la baza sistemului de pensii multi-pillar a fost acela al diversificarii surselor de finantare a veniturilor din pensii prin suportarea acestora, atât de catre sectorul de stat, cât si de cel privat.  S-a combinat astfel un regim de prestatii definite, de tip redistributiv si bazat pe solidaritatea între generatii, cu scheme diverse de capitalizare prin fonduri de pensii cu contributii definite obligatorii, administrate privat (pilonul II) sau complet voluntar si sustinut de asigurat si administrat privat (pilonul III).

Implementarea în cadrul sistemului de pensii a unor noi componente, facultative şi obligatorii, administrate privat urmăreşte in principal creşterea calităţii vieţii pensionarilor prin degrevarea parţială a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Pilonul 1 este reprezentat de sistemul public de pensii  care se organizează şi funcţionează având printre principiile de bază şi principiul solidarităţii sociale PAYGO – pay as you go, (numit de unii autori al transferurilor în flux) conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale. contribuţiile beneficiarului sunt investite de fondul de pensii. În momentul ieşirii la pensie, suma acumulată prin aceste investiţii este transformată într-o anuitate – o sumă care va fi plătită periodic pe tot parcursul vieţii beneficiarului. Apar aici trei variabile importante: mărimea contribuţiei şi rata de rentabilitate a investiţiilor fondului, care împreună determina valoarea sumei acumulate şi rata anticipată a rentabilităţii nominale (dependenţa de rata anticipată a inflaţiei şi de cea a rentabilităţii reale), pe baza căreia suma acumulată este transformată în pensie (anuitate).

Sistemul a fost initiat de Otto von Bismarck si se baza pe principiul potrivit caruia fiecare persoana trebuie sa contribuie la un sistem de pensie de-a lungul vietii, din suma colectata platindu-se pensionarii (aflati la acel moment in plata). Anuitatea era platita persoanelor care implineau varsta de 70 de ani, in conditiile unei sperante de viata de 45 de ani, la acel moment. Sistemul se baza si pe contributia guvernului federal egala cu o treime din costul de subscriere.

Trăsăturile caracteristice ale sistemelor din pilonul I sunt instituite prin lege, au natură obligatorie, au caracter universal, vizând, în general, toţi lucrători si sunt finanţate din taxe, contribuţii de securitate socială sau prin capitalizare. Sistemele de pensii „pas cu pas” sunt obligatoriu publice, deoarece se bazează pe promisiunea că pensiile pentru actuala generaţie de lucrători va fi plătită prin taxarea generaţiei viitoare. Valoarea pensiei nu are neapărat legătura cu valoarea contribuţiei. Există sisteme în care pensia reprezintă o sumă fixă, indiferent de sumele cu care a contribuit beneficiarul. Aceasta este pensia de bază, pensia minimală, întâlnită de exemplu în Marea Britanie. Există de asemenea posibilitatea ca valoarea pensiei să difere în funcţie de dimensiunea contribuţiei, cum este cazul în Germania,  Benelux si Romania.

La prima vedere pare un sistem sigur, fara cusur. Un prim dezavantaj al sistemului îl reprezintă insa vulnerabilitatea în faţa îmbătrânirii populaţiei, fenomen care creşte rata de dependenţă. Deoarece pensiile sunt plătite din contribuţiile angajaţilor, indicatorul crucial pentru sănătatea sistemului este raportul de dependenţă: numărul de pensionari (beneficiari) faţă de numărul de angajaţi (contribuitori).

O alta problema este inflatia. Sistemul „pas cu pas” permite indexarea pensiilor, fiind astfel posibilă creşterea pensiilor peste valoarea ce rezultă din contribuţia beneficiarului, ţinând cont de pildă de evoluţia veniturilor din economie – împărţind astfel cu pensionarii roadele productivităţii crescute. Dincolo de redistribuţia verticală (între generaţii), în funcţie de preferinţe politice, sistemul poate fi folosit şi pentru redistribuirea orizontală: pentru transferul de resurse de la cei mai înstăriţi la cei mai săraci. Dar in cazul inflatiei valoarea contributiei preseaza mai greu pe contributori, astfel prin indexarea pensiei sa poate fi mentinut un venit acceptabil pentru pensionari.

Care este situatia sistemului de pensii in Romania?

Pana in anul 1990 rata de dependenta era situat in jurul valorii de 3.42, fiind o valoare normala, care permitea existenta unui fond satisfacatoare, in timp ce in 2009 era de 0,94%. In 1997 sistemul public de pensii din România reprezintă o cheltuiala din PIB de 5,26% (cea mai mica valoare), in timp ce in 1991 reprezenta 7,1%, iar in 2009 a fost 8% .

Începând din anul 1995, sistemul paygo a înregistrat deficite, suportate prin transferuri din bugetul de stat. Una din cauzele creşterii deficitelor din sistemul public de pensii a fost creşterea rapidă a numărului de beneficiari pe parcursul anilor ‘90. Între 1990 şi 2002, numărul de beneficiari din sistemul public de pensii a crescut de la 3.4 milioane în 1990 la 6.2 milioane în 2002 (din 2005 sistemul a platit doar pentru 4.6 milioane pensionari, ceilalţi fiind plătiţi direct din bugetul de stat), când a atins punctul maxim – în special datorită creşterii numărului de persoane care s-au pensionat anticipat şi pe caz de invaliditate. In 2009 din numarul total de pensionari de 5,54 milioane, din care doar 41% au stagiul complet de pensionare si varsta de pensionare, iar varsta reala medie de pensionare este 54 de ani, desi legal este de minim 58 ani si 10 luni (femei) si 63 ani si 10 luni (barbati).

Ca şi celelalte ţări foste socialiste, România a intrat în perioada de tranziţie cu un sistem de pensii PAYG în care pensionarii sunt plătiţi din contribuţiile salariaţilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade de contribuţii minime), dar nu direct relaţionat de contribuţia totală (in special cazul perioadelor asimilate: stagiul militar, studiile superioare).

Guvernul a reacţionat prin creşterea ratei de contribuţie si reducerea valorii pensiei. Din 1990, rata a crescut mai mult de două ori (de la 17% la 35%). România are acum una din cele mai ridicate rate de contribuţie socială în raport cu celelalte economii în tranziţie.

Pe de alta parte valoarea reala a pensiei a scazut, cea mai mica rata fiind in 1997, 49,7% din pensia reala existenta in 1990, ca putere de cumparare, iar rata de inlocuire a ajuns la un minim de 35% in 1995 fata de 44,6% in 1990. Dintr-o analiza a CN Cartel Alfa facuta in oct.2009 rezulta faptul ca la 1 leu contribuit, primesti pensie 0,25 de bani, adica un randament nominal de -75%.

Toate acestea au determinat un deficit mare al bugetului de asigurari sociale, care a crescut in 2009 la 15%, in valoare nominala reprezentand 1,5 miliarde de euro. O nota de plata enorma, marca acestui guvern.

Potrivit Raportului de Sustenabilitate 2009, publicat de Comisia Europeană impactul bugetar al îmbătrânirii populaţiei va depăşi de câteva ori costul total al actualei crize financiare şi economice. Cheltuielile publice cu pensiile (de stat) vor creşte în medie, la nivelul întregii Uniuni Europene, de la 10,2% din PIB (în 2010) la 12,5% (în 2060), pe fondul reducerii natalităţii, îmbătrânirii şi reducerii populaţiei. Peste 50 de ani, România va fi pe locul 5 în cadrul UE în topul statelor cu cea mai mare pondere în PIB a cheltuielilor cu pensiile, fiind depăşită doar de Grecia, Luxemburg, Slovenia şi Cipru.

Raportul Comisiei Europene arată că România are un deficit de sustenabilitate de 9,1% din PIB, adică trebuie să-şi ajusteze, pe termen lung, execuţiile bugetare cu acest procent, pentru a ajunge la o situaţie în care finanţele publice sunt sustenabile şi sănătoase. Cea mai mare parte din acesta (7,4% din 9,1% din PIB) vine din creşterea cheltuielilor cu plata pensiilor de stat.

Astfel  dacă sistemul public de pensii este menţinut la parametrii actuali, România va ajunge în 50 de ani să cheltuiască jumătate din bugetul general consolidat numai pentru plata pensiilor publice. Pentru a preveni această situaţie sunt recomandate reforme parametrice în sistemul public şi dezvoltarea accelerată a sistemului de pensii private, situaţie valabilă şi în alte state ale UE.

Solutiile nu pot fi altele decat cele luate de toate statele UE si anume cresterea varstei de pensionare, ceea ce sustine pe de o parte cresterea veniturilor si reducerea cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale.

Insa, ca orice masura intr-un sistem de pensii, orice masura luata are efect domino atat asupra populatiei active cat si a celei beneficiare, atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Astfel nu pot sa nu fiu de acord cu principiul cresterii varstei reale de pensionare corelata cu o penalizare a pensionarii anticipate si a descurajarii pensiilor de invaliditate abuzive.

Dar exista niste nuantari aici. Egalizarea stagiilor, despre care am vorbit intr-un alt articol, este cea mai buna solutie pentru Romania. De asemenea trebuie gasita o formula compensatorie pentru mamele cu mai multi copii, in conditiile istorice din Romania comunista a politicii pronataliste, nesustinuta de un concediu de cresterea copilului. O alta categorie care trebuie sa beneficieze de o discriminare pozitiva este reprezentata de cei care au lucrat in conditii de grupa de munca, in acelasi context istoric, in care reducerea noxelor si a factorilor perturbatori pentru sanatate nu facea parte din politica sustinuta de stat.

Din expunerea de motive a proiectului de lege privind sistemul de pensii rezulta o crestere a veniturilor bugetului public consolidate cu 338 milioane lei in 2011. Dar nu aflam impactul asupra deficitului bugetului asigurarilor sociale. De asemenea nu aflam unde se situeaza temporar maximul curbei de efect, de unde deficitul incepe sa scada, si care va fi valoarea contributiei angajatului si angajatorului la acel moment. In acest context ar trebui sa credem pe cuvant ca vor creste veniturile bugetului consolidate, fara a sti daca si cele ale bugetului de pensii vor fi in crestere…

O analiza a actualului sistem de pensii din Romania

Preocuparile pentru aspectele sociale, gradul de realizare a prioritatilor cuprinse in Agenda Politici Sociale la nivel comunitar, precum si identificarea masurilor comune in contextul presiunii evolutiilor demografice asupra sistemelor de securitate sociala, in mod particular asupra sistemelor de pensii, au determinat Consiliul UE sa aprobe 3 principii generale: protejarea capacitatii sistemelor de indeplinire a scopului lor social; mentinerea sustenabilitatii financiare; adaptarea la schimbarile nevoilor societatii.

Pentru aceasta, cu ocazia summit-ului de la Goteborg, Consiliul UE a mandatat Comitetul pentru Protecţie Socială şi Comitetul pentru Politici Economice să aplice metoda deschisă de coordonare în domeniul pensiilor în cadrul efortului comun de elaborare a unor strategii globale care să caute soluţii provocărilor economice şi bugetare ale îmbătrânirii populaţiei. Metoda deschisă de coordonare implică de fapt trei elemente: stabilirea prin consens a unor obiective globale comune; translatarea acestora la nivelul strategiilor locale;   monitorizarea periodică a progresului obţinut,  pe baza unui set de indicatori definiţi de comun acord.

Sistemele de pensii ale statelor membre UE se caracterizează printr-un grad ridicat de diversitate.

La nivel european, deşi se tinde spre o armonizare a legislaţiei aplicabile sistemelor de pensii nu se urmăreşte impunerea unui model “ideal”, considerându-se că stabilirea parametrilor acestor sisteme este o prerogativă de politică internă a fiecărui stat.

Întrucât în domeniul social guvernează principiul subsidiarităţii, guvernele statelor membre sunt cele care stabilesc efectiv politicile publice din acest domeniu, în condiţiile aplicării directivelor şi regulamentelor europene în vigoare, dar şi a respectării principiilor comune şi a valorilor la care statele membre subscriu, toate acestea cu scopul ca sistemele lor de pensii să facă faţă problemelor stringente şi să fructifice noile oportunităţi.

În acest context, trebuie să se ia în considerare interdependenţa dintre economic şi social. Astfel, un sistem de securitate socială bine structurat joacă un rol fundamental în susţinerea sistemului economic şi îmbunătăţirea performanţelor acestuia. Totodată  un sistem de securitate socială  trebuie să aibă un caracter evolutiv, adică să se adapteze permanent la schimbările din societate şi economie.

Un drept esenţial de care beneficiază pensionarii după aderarea României la Uniunea Europeană este mobilitatea lor între statele membre.

Maniera de administrare a securităţii sociale în aplicarea legislaţiei comunitare în materie de coordonare este reglementată de Regulamentul Consiliului (CEE) 1408/71 pentru aplicarea sistemelor de securitate socială angajaţilor, lucrătorilor independenţi si membrilor lor de familie, care are ca scop principal evitarea pierderii drepturilor de securitate socială ale lucrătorilor migranţi care se deplasează în  spaţiul UE, care de la 1 ianuarie 2007 este direct aplicabil României ca stat membru.

Legislația in vigoare in acest moment in Romania in domeniul pensiilor are principalul filon in Legea nr.19/2000, care este completat de legi cu aplicabilitate mai restrânsa pentru pensiile speciale.

Apariţia Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu aplicare efectivă de la data de 1 aprilie 2001, a fost impusă de necesitatea reformării sistemului de pensii, care nu mai corespundea realităţilor social – economice în care se situa România, care, după 1989, intrase intr-o zona a ajustărilor sectoriale si a restructurărilor. Sistemul de pensii anterior, sistem tot de tip redistributiv, organizat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 3/1977, era din ce în ce mai greu de susţinut financiar, trebuind să facă faţă unor probleme majore, care îi depăşeau posibilităţile de repliere şi adaptare. Păstrarea acestui cadru după 1990 si pana in 2001 nu s-a dovedit eficientă pe termen scurt, soluţiile adoptate neavând capacitatea de a ţine sistemul între parametrii unei funcţionalităţi normale, deficitele proprii fiindu-i acoperite prin transferuri sau împrumuturi, sancţionate dur de imuabilele legi ale unei economii de piaţă.

Mai mult, din cauza lipsei capacităţii sistemului de a prelua şi atenua şocurile generate de contradicţiile dintre principiile care stăteau la baza construcţiei sale instituţionale şi noile condiţii în care încă funcţiona, au apărut discrepanţe grave între pensii stabilite în funcţie de elemente similare dar la date diferite, a scăzut dramatic puterea de cumpărare a veniturilor din pensii, s-au manifestat discriminări inter şi intra-generaţii, ceea ce a făcut ca, pentru mari grupuri sociale, sărăcia temporară să devină permanentă, şocurile tranziţiei să fie insuportabile, în condiţiile în care sistemul de pensii nu putea oferi soluţii de profunzime.

Pornind de la limitele legislației anterioare Legea nr.19/2000, a încercat sa creeze cadrul legal de organizare şi funcţionare a unui sistem public de pensii, bazat pe principii noi, adaptat condiţiilor social-economice specifice României, apt să ofere soluţii de reformare şi eficientizare a sistemului anterior, prin câteva principii care se regăsesc in orice sistem modern de pensii:

  • asigurarea aceloraşi condiţii de contribuire şi de obţinere a beneficiilor sociale, pentru toate categoriile de populaţie, care realizează venituri, în cadrul unui sistem unic;
  • introducerea obligativităţii asigurării la sistemul public a tuturor persoanelor care realizează venituri din muncă salariată sau pe cont propriu, pentru ca prin contribuţiile acestora să se asigure susţinerea cheltuielilor cu plata beneficiilor, în cadrul unei solidarităţi sociale inter-generaţii normale şi necesare;
  • consfinţirea principiului contribuţiei şi repartiţiei, specific oricărui sistem de tip redistributiv, potrivit căruia orice persoană asigurată este datoare să contribuie, în perioada activă, urmând ca, în situaţiile de manifestare a riscului social, să beneficieze de drepturi, prin repartiţie de la bugetul sistemului public;
  • o construcţia instituţională distincta, prin crearea Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi a structurilor sale, care să administreze veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii;
  • asigurarea garanţiei judiciare a sistemului prin prevederea şi incriminarea, ca infracţiuni sau contravenţii a numeroase fapte comise prin încălcarea prevederilor legii privind constituirea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, precum şi prin legiferarea înfiinţării secţiilor de asigurări sociale, specializate, pe lângă instanţele judecătoreşti, cu menirea de a administra justiţia şi a apăra ordinea de drept în raporturile juridice specifice;
  • împărţirea contribuţiei de asigurări sociale între angajat şi angajator, ca beneficiar al muncii depuse, pentru eliminarea ideii, false, că pensia este o obligaţie a sistemului şi acreditarea ideii reale, că pensia se cuvine corelativ achitării contribuţiei specifice;
  • prevederea unor situaţii, în avantajul asiguraţilor, în care anumite perioade sunt asimilate stagiului de cotizare, fără ca pentru acestea să se fi contribuit la sistemul public;
  • lărgirea paletei opţionale a persoanelor cu acces la un drept de pensie, prin introducerea unor noi categorii de pensii, cum sunt pensia anticipată şi pensia anticipată parţială, menite a asigura o anumită flexibilitate în cadrul sistemului public;
  • introducerea unei noi formule de calcul a pensiilor, pe sistemul punctelor de pensie, calculate pe întreaga perioadă de contribuţie din ruta profesională a asiguratului, ceea ce asigură o corelaţie justă între nivelul contribuţiilor achitate sistemului şi cuantumul beneficiului social plătit de sistem;
  • creşterea, în mod gradat, a vârstelor de pensionare foarte scăzute la momentul reformării sistemului, pe un trend ascendent foarte lin, de-a lungul a 14-15 ani, pentru asigurarea echilibrului financiar, având sustenabilitatea bugetului de pensii confruntat cu o criza demografica din ce in ce mai accentuata;
  • sprijinirea pensionarilor de invaliditate, prin acordarea unui stagiu de cotizare potenţial, egal cu stagiul pe care l-ar fi putut realiza, în mod normal, până la vârsta de pensionare, îm lipsa invalidităţii survenite;
  • stimularea persoanelor asigurate de a continua activitatea salariată, şi după împlinirea vârstelor de pensionare, sau după pensionare, şi, deci, menţinerea lor în sfera producătorilor de resurse pentru sistemul public de pensii;
  • actualizarea permanentă a pensiilor, în funcţie de disponibilităţile financiare ale sistemului, prin măsuri specifice, în scopul menţinerii puterii de cumpărare a pensiilor, prin acoperirea creşterii inflaţiei;
  • recalcularea pensiilor din sistemul public, stabilite sub incidenţa legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, în scopul aplicării aceluiaşi mod de calcul, indiferent de data înscrieii la pensie.

Daca acestea au fost elementele pozitive, exista un numar cel puțin egal de aspecte negative ale cadrului legal in domeniul pensiilor.

  • Funcţionarea sistemului public de pensii din România, chiar reformat masiv, ca răspuns la problemele cărora avea menirea să le facă faţă, a fost una greoaie, sincopată, plasată cvasi-permanent sub influenţele unui dezechilibru financiar perpetuu, pentru înlăturarea căruia sistemul nu a reuşit să identifice toate soluţiile viabile;
  • lipsa posibilităţilor sistemului public de a-şi regla fluxul venituri-cheltuieli, a afectat grav gradul de sustenabilitate al acestuia, împiedicându-l să asigure o redistribuire echitabilă, o îmbunătăţire a relaţiei dintre contribuţii şi prestaţii, mai ales pe exerciţiile bugetare din anii 2001 – 2005 când deficitele acestui buget au fost permanente. Începând cu acest an au fost adoptate măsuri succesive de externalizare a plăţii unor prestaţii, care nu aveau caracter contributiv sau nu aveau legătură cu pensiile.

Aceasta pentru că :

¨   faţă de creşterea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, după 1991 produsul intern brut a înregistrat creşteri, ceea ce demonstrează că procesul de redistribuire macroeconomică nu a fost în favoarea acoperirii necesităţilor speciale ale populaţiei vârstnice;

¨ reformele instituţionale, ajustările structurale, concepute să promoveze schimbări la nivel sectorial, prin restructurări de activităţi, prin modificări sau sistări de politici şi activităţi mai puţin performante, nu au condus la o creştere economică suficientă care să asigure sustenabilitatea sistemului public de pensii;

¨ lipsa, sau ineficienţa, unor alternative viabile, a unor măsuri în compensare, în planul vieţii sociale, au dus la situaţii în care şomajul şi inflaţia au atins valori dificil de gestionat, provocând o scădere semnificativă a dimensiunilor bazei pentru colectarea contribuţiilor de asigurări sociale, sursa esenţială a veniturilor bugetului asigurărilor sociale, prin reducerea, în perioada la care ne referim, la aproape jumătate a numărului de contribuabili;

¨  incapacitatea sistemului public de a-şi colecta în totalitate veniturile preconizate, în condiţiile unei discipline fiscale care lasă de dorit, a făcut ca, în perioada 1991 – 2002 activitatea acestuia să se desfăşoare în condiţiile unui grad mediu de colectare cuprins între 73-92%, situaţie care demonstrează existenţa, totuşi, a unor rezerve de venituri;

¨  ineficienţa mijloacelor şi metodelor instituţionale sau logistice, de identificare şi diminuare a fraudei, inter sau intra-sistemice, a făcut ca nivelul prejudiciilor aduse bugetului asigurărilor sociale să se menţină la un nivel care a afectat veniturile sistemului public.

¨  urmare a reformei cadrului legal de reglementare, înfăptuită în anul 2005, prin care s-a realizat transferul către alte surse de finanţare al cheltuielilor cu plata indemnizaţiilor pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiilor acordate în baza certificatului de concediu medical, a degrevat bugetul asigurărilor sociale de cheltuieli cu aceste prestaţii, efectele pozitive fiind, însă, insuficiente pentru realizarea unei posibilităţi de sustenabilitate reală.

¨  creşterea numărului beneficiarilor sistemului public, cu peste 80%, în perioada de după 1990, pe fondul scăderii numărului de contribuabili, la jumătate, în aceiaşi perioadă, a dus la o creştere exponenţială a cheltuielilor ocazionate cu plata beneficiilor, în condiţiile deteriorării îngrijorătoare a raportului de dependenţă;

¨   astfel, faţă de un raport de dependenţă de 2,6/1, considerat viabil pentru orice sistem de pensii de tip redistributiv, în sistemul de pensii românesc acest indicator a scăzut continuu, începând cu anul 1990, ajungând, de la 3,43/1, la 0,82/1, în 2006, aceasta şi pe fondul transferului către bugetul de stat a cheltuielilor cu plata pensiilor pentru agricultori;

¨   scăderea ponderii cheltuielilor cu plata pensiilor în produsul intern brut, de la 7,2% în 1990, la 6,5% în 2002, din acest punct de vedere România situându-se cu mult sub media europeană, maximul fiind atins în anul 2002, când era de 12,1%;

¨  toate acestea au dus la o scădere accentuată a  raportului de înlocuire a veniturilor din salarii prin venituri din pensii, acesta ajungând în 2006 la numai 37,9%, ceea ce a făcut mai puţin eficiente măsurile succesive de protecţie socială a pensiilor, neputându-se stopa scăderea puterii de cumpărare a beneficiarilor, aceasta ajungând la abia 50% faţă de cea din 1990.

Dacă în planul schimbării principiilor de organizare şi funcţionare, a pachetului de beneficii, a formulei de stabilire a drepturilor, a condiţiilor de acces şi eligibilitate, a drepturilor prevăzute de lege, s-au realizat lucruri bune, în domeniul managementului financiar, al gestiunii resurselor şi cheltuielilor sistemului, s-a reuşit foarte puţin, ceea ce a dus sistemul public de pensii într-o situaţie financiară necorespunzătoare.

Lipsa de rezistenţă în faţa presiunii sociale, cedarea imediată şi repetată în faţa acesteia au determinat acceptări de conjunctură, materializate într-o instabilitate legislativă cronică în domeniu, ceea ce a afectat grav procesul de constituire şi consolidare a relaţiilor necesare funcţionării sistemului public.

O analiză critică a situaţiei financiare a sistemului public de pensii, a funcţionării lui în ansamblu, a permis identificarea următoarelor direcţii în care trebuie gândită restructurarea şi reformarea lui :

  • consolidarea financiară a sistemului public, în vederea asigurării viabilităţii lui, prin realizarea unui echilibru financiar asigurat de eficientizarea fluxurilor de venituri şi cheltuieli, prin :

– creşterea nivelului veniturilor, prin identificarea şi valorificarea tuturor soluţiilor de extindere a sferei contribuabililor şi de creştere a gradului de realizare a veniturilor ;

– optimizarea cheltuielilor sistemului public de pensii, prin îmbunătăţirea cadrului de efectuare a lor în regim de legalitate, oportunitate şi eficienţă.

În scopul consolidării financiare a sistemului public de pensii, a asigurării viabilităţii sale şi, implicit a creşterii încrederii populaţiei în capacitatea sa de a rezolva problemele specifice, este necesară aplicarea de urgenţă a următoarelor măsuri :

  • aplicarea prevederilor legale referitoare la recuperarea prejudiciilor aduse bugetului asigurărilor sociale, indiferent de natura lor şi indiferent de cauzele care le-au generat ;
  • atragerea în sistemul public, a cât mai multor persoane, din diverse sfere de activitate, care obţin venituri profesionale şi nu sunt asigurate;
  • introducerea posibilităţii legale de încheiere a contractelor de asigurare şi completarea veniturilor asigurate şi extinderea acestei posibilităţi şi la alte persoane asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public;
  • cuprinderea în sistemul public de pensii, în calitate de asiguraţi contribuabili, a cetăţenilor români care desfăşoară activitatea în străinătate şi, obţinând acolo venituri salariale, nu sunt asiguraţi;

Măsuri de raţionalizare a cheltuielilor

  • realizarea unei egalităţi de tratament între beneficiari, în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor, actualmente diferit în funcţie de data stabilirii, din cauza creşterii stagiului complet de cotizare prin egalizarea formulei de calcul intre barbati si femei. Din 27 de state membre 16 au varste egale de pensionare pentru femei si barbati ;
  • penalizari mai mari pentru beneficierii pensiei anticipate si aniticipate partiale;
  • limitarea accesului la pensia de invaliditate, prin înlăturarea posibilităţilor de nerespectare a conformităţii dintre actul medical efectuat în reţeaua sanitară şi criteriile de încadrare în grade de invaliditate reglementate pentru procesul de expertiză medicală 
  • degrevarea bugetului asigurărilor sociale de cheltuieli care potrivit cadrului legal existent, pot fi suportate din alte surse de finanţare, astfel:
  • de la bugetul de stat – pentru plata indemnizaţiei de însoţitor, în cuantum fix, acordată în situaţia invalidului de gradul I;
  • de la fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale – pentru pensiile de invaliditate acordate în situaţiile în care invaliditatea a fost provocată de un accident de muncă sau de o boală profesională ;
  • adoptarea unor reglementări în vederea soluţionării situaţiilor în care, anterior anului 1962, în carnetele de muncă nu există înregistrate salariile;
  • valorificarea unitară a perioadelor asimilate stagiului de cotizare, în procesul de stabilire sau modificare a drepturilor de pensie, prin acordarea aceluiaşi punctaj pentru toate aceste perioade, în vederea asigurării unei egalităţi de tratament în aceste situaţii;
%d blogeri au apreciat asta: